Povestiri de pe Calea Moșilor

24 martie 2014
Povestiri de pe Calea Moșilor jpeg

În foarte scurt timp, o să apară prima mea carte de proză scurtă – Povestiri de pe Calea Moșilor, la Casa de Pariuri Literare. Precizez că e prima carte de proză scurtă pentru adulți, deși cred că și pentru copiii de la 12 ani în sus ar putea fi o lectură simpatică și pe undeva utilă. În fond, este o carte despre copilăria mea, și implicit a generației mele, care s-a întîmplat la granița dintre două regimuri, cel comunist și cel capitalist, „de tranziție”, al anilor ’90. Așadar, este vorba despre viața și întîmplările mărunte de pe o stradă aparent banală, care s-a schimbat, s-a transformat sub ochii mei, pe măsură ce creșteam, deveneam din copil o adolescentă. O stradă care încă reprezintă mica mea lume. Iar cartea este scrisă din perspectiva copilului de atunci, într-un moment în care simțeam că dacă nu mă întorc în timpul acela și nu recuperez o mică parte din el, n-o să mai pot continua cu toată maturitatea asta cîteodată apăsătoare și frustrantă.

Public aici, în avanpremieră, un fragment. Și îi mulțumesc lui un cristian pentru susținere.

Toţi pionierii trebuie să crească viermi de mătase. Asta am primit ca sarcină în clasa a III-a. Pe la sfîrşitul primăverii, tovarăşa Vameşu, secretara de partid a şcolii, a venit în fiecare clasă ca să ne spună cum e cu viermii. E o tovarăşă cu părul roşu, creţ, ca o claie, cu buze subţiri, rujate, şi cu o voce ţipătoare, care se face ascultată.

— Acţiunea se va desfăşura în sala de festivităţi pe tot parcursul trimestrului trei. Toate colectivele de pionieri din şcoală, de la clasa I pînă la a VIII-a, vor participa la viermi. O dată pe săptămînă, după ore, veţi merge în sala de festivităţi şi le veţi schimba aşternuturile. Şi tot o dată pe săptămînă veţi merge, tot colectivul, să colectaţi frunze de dud pentru hrănirea viermilor. Veţi fi învoiţi de la ultimele două ore.           

Noi:
— Ura! Ura! Ura!

De-abia aşteptăm să mergem la viermi!
Pînă acum am avut diferite acţiuni pioniereşti, însă nici una nu se compară cu aceasta, ca importanţă şi dificultate. La începtul clasei a II-a, chiar după ce ne-au făcut pionieri, am avut ca sarcină reciclarea maculaturii: ne-am adus de acasă caietele din clasa I, cu liniuţe şi bastonaşe, care oricum nu ne mai foloseau la nimic. Am adus şi blocurile de desen sau alte rechizite, doar Abecedarele nu au fost date la reciclat, pentru că urmau să fie împărţite copiilor mai mici. Dup-aia, m-am tot întrebat la cine o fi ajuns Abecedarul lui Borcan Sorin, în care copiii din poze, inclusiv Ana-are-mere, erau mafioţi – aveau ochelari negri, mîzgăliţi cu stiloul, şi fumau ţigări Kent.

Tot într-a II-a ni s-a trasat ca sarcină reciclarea sticlelor şi a borcanelor. Aici n-a fost greu, căci au venit mamele sau taţii la şcoală şi au dat sticlele de lapte şi borcanele de iaurt pe care le mai aveau pe-acasă. Tatăl lui Tănase Florin a venit cu cele mai multe sticle, dintre care unele de vin şi de alte băuturi care cîntăreau foarte greu la cîntar şi uite-aşa ne-am făcut planul.

Apoi, pe la finalul anului şcolar am avut acţiunea „Clasa noastră ca o floare“ şi fiecare elev a trebuit să aducă la şcoală cîte un ghiveci cu flori, o vază sau alte obiecte decorative cu care să ne împodobim clasa. Duţă Corina, împreună cu tatăl ei, au venit cu un ghiveci în care era un ficus mare, ca acelea care stau de obicei în sufrageriile oamenilor sau pe palierele de bloc. Tovarăşa a felicitat-o pe Duţă. Cei mai mulţi elevi au adus muşcate. Le udam şi le îngrijeam în fiecare zi şi n-ar fi murit dacă băieţii n-ar fi turnat în ghivece, de mai multe ori, apa cu acuarele de la desen. Ficusul l-am avut mai mult timp, pînă într-a IV-a după care, în vacanţa de vară, a dispărut în mod misterios, nimeni nu ştie unde. Poate că se plictisise de şcoala noastră şi a plecat, pur şi simplu, a luat-o la picior. 

Prin toamnă, la începutul clasei a III-a, am fost la recoltat castane. Şi sarcina asta a fost uşoară, pentru că pe strada şcolii noastre – strada Oltarului, care începea din Calea Moşilor şi se sfîrşea la clopotniţa bisericii – creşteau numai castani. Doar ce ieşeam din şcoală şi dădeam cu şutul la castane. Într-o oră de sport, am mers cu toţii în curtea mică, cea din faţa atelierului de practică, am adunat doi saci şi am depăşit norma, de ne-a lăudat chiar şi tovarăşa Vameşu.

Iar acum, iată viermii de mătase! Însă cu viermii a fost cu totul altceva.

Mai întîi, ne-am dus toată clasa în sala de festivităţi, ca să vedem viermii şi să ne împrietenim cu ei. Eram cu tovarăşa noastră, însă mai era acolo şi o tovarăşă bătrînă, de Ştiinţele naturii, de la clasele mari.

Sala arăta cu totul altfel faţă de cum o ştiam de la serbări. Era dată cu fundu-n sus. Peste tot, chiar şi pe scenă, erau bănci vechi, din acelea lungi, ca cele din laboratoare. Pe bănci era pusă hîrtie velină, albă, prinsă cu piuneze dedesubt. Iar pe hîrtie erau viermii – cu sutele, poate cu miile, că nu i-a numărat nimeni.

— Ia, ia! Dă-te, fată, să văd şi eu! ne-am repezit noi, curioşi să ne uităm la viermi.

Fiecare elev din clasa noastră avea propria lui imagine despre viermii de mătase înainte să-i vadă. Cumva, ne aşteptăm să fie diferiţi de alţi viermi, precum cei din cireşele viermănoase. Ar fi putut să semene cu nişte bunicuţe care tricotează! Sau cu nişte tovarăşe cu firul dus la ciorap!

De aceea am fost atît de dezamăgiţi: erau nişte viermi ca oricare alţii.

— Nu-i atingeţi! a ţipat la noi tovarăşa de Ştiinţele naturii, care stătea pe scenă, aşteptînd să ne vorbească.

Pentru că viermii nu se mişcau deloc, unii elevii au crezut că-s morţi. Popuţan Camelia, care era de felul ei mai ciudată, a luat un vierme de pe masă şi a încercat fără succes să şi-l plimbe pe un deget.

— Aici avem viermii de mătase din specia Bombyx mori, a început tovarăşa de biologie, cu o voce gravă, aproape şoptită. Vîrstele larvelor sînt despărţite între ele prin perioade care poartă denumirea de „somnuri“. În momentul de faţă, larvele procedează precum oamenii, adică dorm.

— Şşşşt! a zis tovarăşa noastră, ducîndu-şi un deget la gură.

În momentul ăla, am amuţit cu toţii. De ce am fi deranjat nişte viermi care dorm?

Ferestrele cu zăbrele ale sălii de festivităţii, de regulă îmbîcsită de praf, erau larg deschise, pentru ventilaţia viermilor – am aflat noi mai tîrziu. De afară, din curtea şcolii, se auzeau voci de copii de la ora de sport. Mirosea a flori de salcîm. Soarele călduţ de început de vară cădea pieziş, chiar pe viermii care dormeau în legea lor. Unii se răsuceau molatec în somn. Aveau vise inelate.

O stranie magie s-a ţesut acolo, între noi, copiii din a III-a C şi viermii de mătase. Nu ne-am explicat-o atunci şi nici mai tîrziu, cînd viermii s-au ascuns în gogoşile lor şi au plecat definitiv din şcoala noastră.

Tovarăşa de biologie de pe scenă a vorbit din nou:

— Sericicultura sau creşterea viermilor de mătase este o preocupare foarte veche a omului, încă din antichitate. Ea s-a născut în Republica Populară Chineză şi a fost dezvoltată de un popor prieten şi frate cu poporul român. Cu timpul, sericicultura s-a extins şi în alte state, din cauza unei cereri continue de mătase naturală.

— Ce mătase? a întrebat Pălaie Marian care era mereu în urmă cu scrisul, cititul şi cu orice.

— Na-tu-ra-lă! a repetat tovarăşa, apoi a continuat. Larvele pe care le vedeţi sînt domesticite. Viermele de mătase domesticit nu se găseşte liber, în natură, ci trăieşte numai alături de om, fiind îngrijit de către acesta.

Atunci, tovarăşa noastră a tuşit ca să intervină.

— Aşadar, aceasta este datoria noastră de vajnici pionieri să îngrijim viermii de mătase şi să luăm parte la o tradiţie multiseculară.

— Şi... cînd se trezesc? a mai întrebat Popuţan Camelia, cu viermele ei înfipt în vîrful degetului arătător.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.
image
Fetiţă de doi ani, căzută de la etajul trei al unui hotel din Eforie Nord. Copila a fost găsită de un turist în iarbă
O fetiţă de doi ani a căzut de la etajul hotelului Delfinul din staţiunea Eforie Nord. Accidentul s-a produs luni, 4 iulie, ora 11.30, la Hotelul Delfinul din staţiunea Eforie Nord. La faţa locului a ajuns un echipaj al Ambulanţei.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.