Pe altarul Higiei
„Sănătate, că-i mai bună decît toate” - e una dintre cele mai folosite urări românești, prin care sănătatea este elogiată ca fiind cel mai de preț lucru din viața noastră. Bineînțeles, idealist, chiar așa și este. Pragmatic, însă, este sănătatea un perpetuum mobile, un mecanism care să funcționeze de la sine, independent de alte surse de energie?
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, printre cei mai importanți factori care influențează starea de sănătate a unei societăți se numără bunăstarea financiară, statutul social, educația, condițiile de mediu, dar și cele de muncă, rețeaua de suport social. Un raport Bloomberg din 2019, privind indexul sănătății globale, implică, pe scurt, același lucru: starea de sănătate a unei societăți este direct proporțională cu nivelul de trai. Cu alte cuvinte, cît timp poți rămîne sănătos într-o societate în care nivelul de trai scade?
În zilele noastre pandemice, în numele sănătății, s-a pus lacătul pe Glob. Carantina generală, impusă de liderii politici pentru a stopa răspîndirea epidemiei, ridică însă și multe îngrijorări legate de viitorul economic al lumii, dar și de îngrădirea libertății individuale.
Vorbind despre măsurile liberticide luate de guverne, jurnalistul Luc de Barochez face referire, în editorialul său publicat în Le Point, intitulat „Capra, lupul și coronavirusul”, la o poveste scrisă de Alphose Daudet în 1866, „Capra domnului Seguin”:
„În loc să-și trăiască viața în izolarea grajdului, capra domnului Seguin a preferat să se bucure de o singură zi de libertate în natură. Sfîrșește devorată de lup, dar într-un moment pe care ea însăși îl alege. Față de epidemia de coronavirus, povestirea ne amintește că viața nu e lipsită de riscuri, uneori fatale, dar și că libertatea e un lucru de preț, uneori, poate mai de preț ca sănătatea. (...) Carantina generală este acceptabilă și trebuie respectată, dacă este temporară și justificată. Cu toate acestea, măsurile liberticide pe care guvernele le înmulțesc, cu pretextul securității populației trebuie privite vigilent, dacă nu chiar cu mefiență.”
Bineînțeles, trăim vremuri dilematice, în care orice derapaj în categoric ne poate trimite pe piste greșite. Pe de o parte, există frica paralizantă, întreținută de cifrele zilnice ale îmbolnăvirilor și deceselor (paradoxal, cifrele care ar contrabalansa angoasele legate de noul coronavirus sînt ignorate, în virtutea ideii că pentru CoViD-19 nu există vaccin - deși există tratament). Pe de alta, măsurile de carantină pregătesc un tsunami al crizei economice și ne afectează (pentru cît timp?) drepturile.
Rămîne doar de văzut dacă Higia ne va răsplăti, pe măsura sacrificiilor pe care le facem cu toții, vrînd-nevrînd, pe altarul ei. Și dacă zeița sănătății va avea grijă de noi, într-o societate fără Covid, dar și fără bani.
