Pasiune
M-am trezit, acum cîteva zile, într-o conversație, cu un amic, despre pasiune. Dar nu despre cea romantică, ci despre acea pasiune creatoare, legată de muncă și de aspirații. Amicul, om de afaceri, mă întreba, pe bună dreptate, siderat, de ce aș face ceva pentru care nu primesc bani. I-am răspuns, naiv și entuziast: din pasiune!
Un concept de care tindem să uităm într-o lume a supraviețuirii. Pentru că, ne place sau nu, realitatea este că trebuie să mănînci. Trebuie să-ți cauți un loc de muncă bun, care să-ți asigure traiul, chiar dacă acel loc de muncă nu rezonează deloc sau aproape deloc cu pasiunile sau aptitudinile tale. Întrebarea se pune, însă, cît de buni sîntem într-o meserie unde nu ne punem sufletul, ci doar mintea sau, mai bine zis, nevoia de supraviețuire?
Discuțiile privind competențele în societatea românească sînt nesfîrșite. Faptul că profesorii dedicați meseriei pleacă din învățămînt a devenit un clișeu. Cei talentați, care se încăpățînează să rămînă la catedră sînt rari și etichetați drept mucenici – cum sînt etichetați, de altfel, toți cei asemenea lor din alte domenii extrem de prost plătite, care cer însă pasiune. Problema este că aceste cazuri sînt atît de puține încît nu cred că pot face o schimbare reală și pe termen lung în domeniile lor.
Stresul zilei de mîine și asigurarea unui venit sigur și cît de cît îndestulător ne fac să abandonăm drumurile care ni se potrivesc cu adevărat. Nu este ceva nou și, pragmatic vorbind, este normal.
Nouă este însă o abordare a temei, un exercițiu al finlandezilor despre care tocmai am aflat: guvernul finlandez a oferit un venit mediu, de 560 de euro, pentru 2000 de cetățeni, un venit necondiționat timp de 2 ani – cei care primesc acești bani nu trebuie să dovedească faptul că în acest timp își caută de muncă, nu trebuie să raporteze autorităților faptul că au sau nu nevoie de acești bani și, pe scurt, au dreptul să-i cheltuie după bunul lor plac. Dacă în timpul acestui program pilot participanții își găsesc de muncă, vor continua să primească acei bani tocmai pentru a elimina stresul financiar. Cu alte cuvinte, omul potrivit la locul potrivit.
Unul dintre participanții la proiect, aleși la întîmplare, a declarat că, spre deosebire de ajutorul de șomaj, care te condiționează să-ți găsești ceva, orice de muncă, acum este cu adevărat motivat să își urmeze visele. „Sînt artist, uneori lucreaz atît de intens încît nu am timp să mă opresc” - a mai declarat participantul.
Bineînțeles, experimentul a fost inițiat pentru a scădea rata șomajului, dar în același timp și pentru a motiva oamenii să-și permită un loc de muncă potrivit aspirațiilor și calităților pe care le au, eliminînd stresul financiar.
Deși utopică – imaginați-vă un asemenea proiect în România- ideea mi s-a părut genială. Pentru că întreaga poezie care stă la baza ei, are un argument solid și logic. Cînd ne vom permite financiar să ne ocupăm de lucrurile care ne pasionează, să profesăm în meserii în care ne punem cu adevărat sufletul și nu să stăm într-un job de nevoie, am elimina mult din stres și frustrări și, cu siguranță, lumea ar putea deveni un loc mai bun.
