O zi frumoasă
- în lumea mică -
Uneori, cînd e frumos afară și lucrurile merg bine și pe să-i zicem dinăuntru (depresia mai scade, nu ești pe moarte, iubirile se mai leagă, familia e în status quo și ai cît de cît bani de-o pîine, o bere și o carte) lumea din jur, pe care o străbați, pare să țină cu tine. Ca-n basme.
În zilele proaste, pisica neagră care pare să stea nepăsătoare la locul ei de la marginea unei curți, se dovedește că, de fapt, te aștepta pe tine să ajungi în dreptul ei ca să împlinească nefasta superstiție: cum vede că te apropii, cum îți taie calea...În biserica în care intri să te rogi, după mult timp, ba care mai e și situată strategic pe lîngă străzile Inocenței și Speranței, e un curs de catehism și nu prea poți înainta...Doamna de la lumînări, cu obișnuita basma, se uită ca un Cerber la tine, gata să te înghită dacă mai faci vreun pas. La Mega Image-ul obișnuit e inventar, iar la celălalt, în care poți intra în final, fata de la casierie e, de fapt, o fetiță, și totul merge greu, foarte greu...Pe strada de întoarcere, o cățea aparent insignifiantă, și atît de mică, se dovedește perseverentă în încercarea de a-ți prinde piciorul pe la spate.
Scapi, nemușcat și cu viață, în cele din urmă. Dacă ești așa cum am scris în primul paragraf, echilibrat dispus (nu spun ”bine”, pentru că m-am săturat de întrebarea care mi se pune în mod constant: ”Ești bine?”) toate cele de mai sus nu te ating. Le tratezi cu umor și cu un soi de politețe afectuoasă, doar un pic de sus, cu aerul de a spune: ”Lasă, știu că nu faci prea bine cutare lucru, dar treacă de la mine, azi sînt binedispus, și, în plus, nimeni nu-i perfect, nici măcar eu...”
Atitudinea asta poate schimba o zi proastă într-o zi bună: cînd îi spui șoferului de taxi ciufut, care-ți declară-n față că nu are chef să te aștepte cît timp îți faci cumpărăturile, pentru că e împotriva principiilor lui, repet, cînd îi spui cît de bine cunoaște străzile (am învățat să fac genul ăsta de complimente nesărate bărbaților din cărțile cu bărbații sînt de pe..,femeile de pe...) acesta devine, brusc, mielușel și dispus să te aștepte cîte un sfert de oră.
Pe cer, soarele strălucește mai abitir, iar crenvurștiul în foetaj pe care-l mănînci pe o prăpădită de bancă într-un părculeț poluat din spatele blocurilor, și care costă 2,20 lei, devine, brusc, un deliciu. Cînd te ridici, noua pisică care se ia după tine pe strada pe care o apuci, iar, la pas, nu mai e neagră, ci o tărcată uriașă. Pe mașina din față se întrezărește chiar una albă...
