O noapte la Cazino

10 iulie 2017
E cool să postești jpeg

Am avut șansa să fiu invitată într-o seară, la un Cazino elegant din București. Spun „șansa” pentru că n-am avut niciodată ocazia să pătrund în acel univers care pentru mine era cunoscut doar din lumea cărților sau a filmelor, în special a celor americane. Îmi făcusem, așadar, o imagine romanțată despre lumea jucătorilor. Vedeam, cu ochii minții, mesele strălucitoare de joc în jurul cărora stau adunați oameni eleganți, îmbrăcați de seară, ei în smoking, ele în rochii scumpe, asortate cu bijuterii extravagante și parfumuri de nișă. Pe scurt, pentru mine, lumea cazinoului era o lume a pasiunii trăite din plin, cu toate detaliile cerute de luxul acestui viciu.

De la intrare, însă, în timp ce dădeam buletinul și așteptam să mi se facă poza (măsură luată contra jucătorilor interziși), în locul adierilor de parfum visate, nările au început să-mi fie gîdilate de arome de mîncare. După ce am trecut de o mică sală plină cu păcănele, am ajuns în sala de jocuri. Imaginea pe care o avusesem în cap pînă atunci se încăpățîna să se suprapună peste realitatea care mi se desfășura în faţa ochilor. Însă fără succes.

Jucătorii mei „glamour” erau de fapt oameni îmbrăcați „comod”, majoritatea purtînd tricouri, blue jeans și adidași. Femeile fatale, cu portțigaret și mănuși lungi, pe care le crease fantezia mea, erau de fapt niște doamne care arătau cel mult casual, făceau turul bufetului suedez, își încărcau farfuriile și se așezau, preocupate de mîncare, la orice masă disponibilă. Mesele fiind pline de șervețele, unele folosite, de pahare abandonate sau de platouri lăsate de la alți meseni care se deplasau en passant. Domnii ferchezuiți la care visam erau, de fapt, în marea lor parte, niște puști tatuați, unii cu aparat dentar, un soi de pierde-vremea și, probabil, banii părinților, într-un soi de distracție cool.

Bineînțeles că, pînă să fiu antrenată în discuția înflăcărată care avea să aibă loc la masa unde eram invitată, am tras cu urechea la subiectele dezbătute pe la celelalte mese. La una, un grup intact de persoane vorbea răutăcios despre o rudă zgîrcită; la alta, trei britanici și doi nemți se hlizeau pe teme adolescentine. Crupierii, plictisiți, împărțeau profesionist cărțile, bîrfind între ei o colegă despre care am aflat că, deși e o „fifi” întreținută, nu a catadicsit să dea bani pentru cadoul unuia dintre ei, căruia tocmai i se născuse primul copil.

Într-un mod bizar, la masa unde eram campată s-a iscat însă o discuție serioasă. La fel de nepotrivită pentru locul unde mă aflam, dar extrem de relevantă pentru concluzia la care aveam să ajung la finele serii. Pe scurt, se încinsese un ping-pong verbal pro și contra comunismului.

Pe de o parte se argumenta faptul că teoria a fost pervertită de un sistem ticăloșit, pe de alta, că teoria n-are nimic de-a face cu practica, pentru că ideea egalității propovăduite de comunism este una dezastruoasă și contrară firii umane. De unde și celebra anecdotă potrivit căreia un profesor de economie, dorind să le demonstreze studenților de ce sistemul comunist e unul falimentar, le-a propus să lucreze împreună la un proiect, urmînd ca notele primite de fiecare în parte să fie egale, medii ale notei generale. Bineînțeles, cei care au lucrat mai mult au fost, în prima etapă, nemulțumiți pentru că au primit aceeași notă cu cei care n-au lucrat nimic sau aproape nimic, urmînd ca în a doua etapă să muncească mai puțin, iar la final, să nu se mai implice deloc. La finalul proiectului, toți studenții au picat, concluzia fiind una simplă: egalitatea în comunism se va face întotdeauna la nivelul minim, nu la cel maxim.

Revenind însă la contextul acelei seri, nu m-am putut abține să nu conchid, amuzată, că unele lucruri este mai bine să le lași în imaginație și în domeniul purei teorii. Realitatea din spatele lor este, în cel mai bun caz, banală. Personal, imaginea grandioasă pe care mintea mi-o făurise de-a lungul anilor despre lumea cazinoului s-a dovedit a fi una ternă. În cel mai rău caz, via discuția despre comunism, teoria pusă în practică poate distruge generații, iar argumentul potrivit căruia ideea comunismului e bună, dar a fost prost aplicată nu e decît încăpățînarea unora de a nu renunța, nici cînd realitatea îi ia de guler, la poezia pe care au încă privilegiul să o poată recita.

index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.