Noul post al Paştelui
Mă gîndeam, zilele trecute, cînd o amică, la un restaurant, căuta în meniu mîncare de post, la o practică religioasă care, pentru unii, a devenit azi o benignă nevroză mondenă: postul Paştelui.
Foarte mulţi dintre cunoscuţii mei ţin, în această perioadă, post. Sau măcar încearcă. Unii, deşi ortodocşi, ţin postul „catolic”, adică fără carne, dar cu restul de alimente de origine animală permise: brînză, ouă, lapte, unt.
Alţii ţin cu stricteţe întregul post ortodox, căutînd însă febril prin pieţe spanac proaspăt, urzici, ciuperci, praz, salate, ocupîndu-şi majoritatea timpului cu descoperirea unor reţete delicioase şi gătind mai apoi nişte mîncărici vegetariene care-ţi lasă gura apă, pe care le mănînci, sau mai bine zis, le înfuleci pe nerăsuflate, cu o poftă nestăpînită şi declarată, pînă simţi că „nu mai poţi” şi la care „pofteşti” mai abitir decît ai pofti la vreun alt aliment nepermis în post.
Există şi categoria celor care ţin post, că aşa trebuie, dar care se plîng în continuu, de parcă ar fi primit o pedeapsă. Stau lîngă tine la restaurant şi, în timp ce tu îţi comanzi o friptură, ei suspină şi ronţăie trişti o foaie de salată, cu ochii aţintiţi în farfuria ta. Alţii, din contră, dacă tu îţi comanzi o friptură, te întreabă cu o dezaprobare superioră: „dar cum, dar tu nu ţii post?”.
Mai sînt şi cei care se laudă peste tot că ţin post. „Eu ţin post” – spun aceştia, indiferent de context, fie că eşti la sală, fie că eşti în parc, în tramvai sau la birou, fie că vorbeşti despre politică sau parfumuri, găsesc ei un moment în care să declame, accentuînd aproape cu trufie pronumele personal. „Eu ţin post” - e ca şi cum îţi trîntesc de undeva din înălţimile purităţii faptul că prin asta îţi sînt superiori. Unii mai şi pufnesc cînd spun asta.
Dar, poate, cei mai „cool” sînt „hipsterii postului”. Sînt tineri, în mare parte, care fac fitness din religie, îmbrăcînd postul cu haina „detoxifierii”. Mulţi dintre aceştia îmi declară că ei nu „cred”, dar că „postul”, chiar şi fără semnificaţii, este o perioadă bună de „detox”, că face bine la intestin şi că, dacă tot „se poartă”, de ce să nu o facă şi ei? Întrebînd pe cineva din această categorie de ce nu ţine „post” şi în „extra-sezon”, justificarea a venit senină şi convingătoare: „ţin post cînd toată lumea e pe val”.
