Mărțișoare

1 martie 2015
Oameni ocupați  jpeg

De cînd eram mică, îmi plăcea la nebunie să pregătesc mărțișoarele pentru Ziua cea Mare. Mai ales atunci cînd 1 martie pica în timpul săptămînii, era, pentru mine, un eveniment măreț. Abia așteptam să cumpăr mărțișoarele, apoi să mă uit de 100 de ori la ele, făcînd nenumărate ierarhii și topuri ca nu cumva să ratez momentul cel mai important: care cui urma să fie dat. Era vorba de o artă foarte subtilă: trebuia pusă la cale corelarea cît se putea de perfectă între, pe de o parte, înfățișarea și valoarea mărțișorului, și, pe de alta, natura relației cu persoana căreia urma să i-l dau (prietenă, amică, neutră,...dușmancă -?- ), precum și caracteristicile și preferințele respectivei persoane.

De pildă: X era cea mai bună prietenă a mea, îi plăceau pisicile, dar era și o tipă foarte cochetă. Ca atare, urma să primească o pisică de blană, cît mai mare, și cît mai sexy (ceea ce pentru vremea aceea, început de ani 80, însemna să aibă o fundă roz la gît și gene mai pregnante...). Y era o profesoară ciufută pe care nu o plăceam deloc: ori îi dăruiam vreo floare-n scoică, anostă și impersonală, ori vreo broșă - ”fantezie”, desigur kitsch. Menționez că, pentru acea perioadă, un mărțișor de blană, cel puțin în umila mea viziune, era considerat  prețios și consistent...E drept că existau și cele ”gen Fondul Plastic” , mai pretențioase și, din cînd în cînd, întrucîtva reușite – dar pentru mine, una, cel puțin, dacă nu reprezentau animale nu dădeam doi bani pe ele. Băieții care-mi aduceau cîte un buchețel din flori de hîrtie vopsită nu făceau prea multe parale...În schimb, cel care mi-ar fi adus un ghemotoc jumulit de blană, ambiguu între cîine și urs, ar fi crescut în ochii mei.

Cum spuneam: era o mare bucurie să repartizez mărțișoarele cîte unei colege, apoi să le prind cu un ac de gămălie pe cartea de vizită pe care scrisesem, în prealabil, ”1 martie 19...”, cu un stilou din care picura cerneală (adevărată!) pe care apoi să o introduc în pliculețul, standard, cu numele respectivei colege...Întotdeauna aveam o pungă voluminoasă cu multe, multe mărțișoare, și eram la fel de fericită și emoționată să le dăruiesc pe cît eram să le primesc pe cele de la prietene și băieți. Țin minte și acum cît mă înroșeam cînd îi dădeam mărțișorul uneia din profesoarele mele preferate...

Întoarsă acasă, cu aceeași pungă, dar alt conținut (tot în plicuri minuscule și cu cărți de vizită pe care scria ”1 martie 19...”) începeam operațiunea reversă: luam plicurile la rînd, de 100 de ori, mă uitam la ele, făceam topuri și ierarhii (de astă dată pentru mine personal). Și vedeam dacă prietenele importante mi-au dat ce mărțișoare mi-aș fi dorit și, mai ales, dacă băieții din top 5 mi-au dăruit ce...trebuia. De pildă, dacă găseam vreun trifoi sau vreun coșar, ca să nu mai spun, iarăși, de florile de hîrtie, era clar că celui care mi-l dăduse nu-i prea păsa de mine... Am constatat de n ori că ”băieții răi” (de 12-14 ani...) care-mi plăceau mie erau mult mai neatenți la ce mărțișoare dau decît „cei buni” (cu care nu-ți doreai decît să fii confindentă și care făceau eforturi mai vizibile).

Au trecut și vremurile alea, fericite cel puțin în privința mărțișoarelor, și conform planului și poveștii, m-am făcut mare...Mare fiind, tot îmi plăcea nu doar să primesc, ci să și dau mărțișoare...Cumpăram, de fiecare dată, mai multe decît aveam de dat: noroc mai întîi cu bunica mea, și apoi cu mama, care erau mari amatoare ale acestui joc și dispuse să primească oricîte...Cu mama aveam o convenție privind pisicile. Nu ne dădeam decît pisici, și în fiecare an trebuia să găsim alt tip de mîțe decît în sezonul precedent, să ne surprindem.Țin minte cea mai urîtă pisică pe care i-am dat-o mamei: una imensă, din  blană portocalie pătată, de la tarabele de la Romană, care mieuna disperat cînd o apăsai și căreia i se aprindeau ochii roșii, destul de înfiorători...

E nostim că, în timp, și bărbații din familie au preluat aceeași tradiție a pisicilor. Sîntem mîndri de colecția noastră de pisici –mărțișor, departe de a fi completă...

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.