Karma imobiliară
Uneori ţi se poate întîmpla să fii lovit de o proastă karmă imobiliară. Poate că ai făcut cuiva o nefăcută, iar agenţii imobiliari cu care te întîlneşti "la vizionări" să nu fie de fapt incompetenţi, ci mai degrabă mesageri ai unei plăţi ancestrale pe care meriţi din plin s-o primeşti.
Şi, dacă acesta este cazul, cînd porneşti pe drumul "vizionărilor", trebuie să ştii că vei intra într-un vortex dantescian. Începutul va suna bine, doar ca să ai de unde să cazi: după mai multe zile de navigat pe site-urile imobiliare, găseşti, în sfîrşit, garsoniera perfectă. În centru, cochetă, chirie mică. Suni să întrebi de detalii.
Răspunde o voce acră, de om deranjat, nicidecum de agent imobiliar: "Da!" Ca de obicei, cînd eşti luat tare, te bîlbîi, dar o scoţi la capăt. Vrei, adică, mai multe detalii, căci te interesează foarte mult garsoniera respectivă. Macaroana îţi va fi retezată cu precizie de chirurg: "Nu mai e!". Mai bîigui cîte ceva, doar ca să primeşti altă replică, derutantă de-a dreptul: "Mai e, 180, universitate, 1+1+50, site". Iar cu asta, oricît de ireal pare, dar chiar ţi se închide telefonul în nas.
Cu greu, traduci informaţia pe limba ta: mai avem o garsonieră, la universitate, este 180 de euro chiria pe lună, se percepe plata pe o lună, şi încă o lună garanţie, plus 50% comision din plata primei luni, pentru agenţie, iar mai multe informaţii găsiţi pe site. Cu toate astea îţi este cam frică să suni înapoi, aşa că te îndrepţi către alte anunţuri.
Găseşti altceva în spate, la Ateneu. Mai scumpă, dar din poze e superbă. Şi mai dai şi peste o voce feminină dulce. Stabileşti o întîlnire cu doamna X, în aceeaşi după amiază. Dar, pentru că destinul te bîntuie, la doar zece minute după ce termini conversaţia, te sună un număr necunoscut. "Sînt domnul Y, aţi sunat în legătură cu garsoniera de la Ateneu?" Confirmi, doar ca să ţi se răspundă "Nu mai e". Ai un deja vu. Tocmai ai stabilit o vizionare. Te asigură că nu mai e valabilă, dar domnul Y are alte oferte pe care ţi le va trimite prin email. O suni din nou pe doama X să o întrebi ce şi cum. Doamna X, cea cu vocea dulce, izbucneşte: "Cum îl chema pe individu' care a sunat?" Căci a minţit, ea este cea care îl reprezintă pe proprietarul garsonierei, totul e în regulă, întîlnirea se ţine, etc, etc.
Începi să simţi războiul imobiliarilor, dar ridici din umeri: nu te interesează mîncătoria din agenţii, cît timp obţii ceea ce vrei. Se face ora patru, ajungi la vizionare. Agenta întîrzie, dar după vreo zece minute apare un domn zîmbitor: "Pe mine cred că mă aşteptaţi, sînt domnul Z." Îngaimi ceva despre doamna X, dar nu prea convingător şi îl urmezi pe zîmbăreţ.
Garsoniera cu pricina nu arată deloc ca în poze, ci mult, mult mai bine. Crezi că karma ţi s-a îmbunat şi îi spui agentului, cu euforie, că poţi semna pe loc contractul. Agentul, încîntat, îţi spune că proprietarul mai trebuie să facă niscaiva reparaţii, dar că are numărul tău de telefon şi că te va suna peste o săptămînă.
Pleci, în al nouălea cer. Ce terasă, ce garsonieră, ce noroc! O suni pe doamna X, căci, te gîndeşti că aşa se face. "M-am întîlnit cu colegul dvs, este totul în ordine, semnez contractul săptămîna viitoare".
În loc de încîntare, te pocneşte însă o isteria telefonică: "Iar v-au păcălit, doamnă! Nu v-am spus, cheile de la garsonieră le am doar eu, garsoniera mea e la 5, nu la 2, ajung în cinci minute, staţi acolo!"
Înlemneşti, cu telefonul în mînă, căci altceva nu-ţi mai trece prin cap să faci. Apare, în sfîrşit, doamna X, urcaţi, în acelaşi bloc, dar la etajul 5, intraţi şi, deprimarea în floare: nici garsoniera asta nu arată ca în poze. E mai mică, neamenajată, un geam spart, lipit cu scoci, o bucătărie de nişă, literalmente, şi o senzaţie de clasutrofobie generală. Îngaimi un "aha", vă mai caut şi pleci ameţit.
Ieşind însă din bloc, în căutarea respiraţiei pierdute, îţi dai seama că zîmbitorul cu garsoniera de la 2, aia frumoasă şi cochetă şi ieftină şi perfectă, de fapt te-a confundat. N-are numărul tău de telefon, după cum nici tu n-ai habar cine a fost, deci ştii că nu te va suna niciodată.
Şi-ţi dai seama că totul este o harababură "prea" perfectă ca să fie altceva decît o lucrătură a karmei imobiliare. Şi te mai gîndeşti, cu gîndurile rele care pesemne ţi-au cauzat atîta, la "Balada chiraşului grăbit": cum oare schimba omul ăla atîtea locuinţe?
