Jurnaliştii-spioni din alte ţări
Acum cîteva zile am vorbit la telefon cu o prietenă, plecată de ani buni în străinătate. M-a sunat, şocată, după ce a aflat ştirea despre Robert Turcescu. Cum e posibil aşa ceva? a exclamat, alăturîndu-se astfel corului de oameni şocaţi din România, cei cărora nu le vine să creadă grozăvia celor întîmplate. Fiind subiect de primă pagină confesiunea fostului jurnalist a dat parcă naştere unor temeri inexistente pînă acum, a unor noi sentimente de nesiguranţă şi de neîncredere în societate şi în presă.
De ce vorbim însă despre un "şoc"? Luată la bani mărunţi, nu doar acest auto-denunţ ar trebui să tragă un semnal de alarmă asupra realităţii din România. Căci vorbim totuşi despre o societate în care democraţia, deşi există, are derapaje. Vorbind despre presă şi despre independenţa sa, trebuie să fim mai vigilenţi: în mass media din România există încă probleme serioase şi există grave atentate, nu doar la libertatea ei cît şi asupra codului deontologic.
Provocate de auto-deconspirarea fostului jurnalist român, au fost readuse în atenţia publicului de la noi cazuri celebre de jurnalişti care au activat ca spioni pentru direcţiile de securitate din Franţa sau Germania.
Vasile Damian semnează articolul "Jurnalişti sub acoperire au existat şi în Franţa", articol apărut pe site-ul RFI România. Este vorba despre trei cazuri de jurnalişti francezi, Patrick Denaud, Claude Moniquet şi Jean Pierre Van-Geirt.
Despre Patrick Denaud aflăm că a fost corespondent de război în Afganistan, Liban, Irak şi Ciad şi că a lucrat ca reporter pentru TF1 şi CBS News. Din 1994 pînă în 2002 a lucrat însă şi pentru Direcţia Generală a securităţii externe, GDSE, auto-deconspirîndu-se în 2012 prin publicarea unei cărţi de memorii, "Mărturia unui jurnalist agent secret". ﾎn al doilea caz, semnalat de Vasile Damian, este vorba despre Claude Maniquet, fost jurnalist la revista l'Express şi la ziarul Le Quotidien de Paris, dar şi agent secret. Fostul jurnalist, despre care aflăm că în prezent conduce o agenţie de securitate din Belgia, a declarat vis-a-vis de auto-denunţul lui Patrick Denaud că "nu este nimic democratic în a recunoaşte că ai fost agent secret".
Al treilea caz semnalat este Jean Pierre Van-Geirt, fost reporter la Paris Match, deconspirat după 35 de ani ca fiind şi agent secret, de chiar fostul patron al serviciilor secrete, Yves Bertrand.
Ne mutăm în Germania: o altă societate, o altă democraţie solidă: într-un nou articol, "Ce a făcut Germania cu agenţii acoperiţi din presă" publicat tot pe site-ul RFI, articol semnat de Laurenţiu Diaconu-Colintineanu, este reamintit cazul lui Wilhelm Dietl, cel care a lucrat atît ca jurnalist pentru prestigioase publicaţii germane (precum Focus), cît şi pentru serviciul german de informaţii externe, BND.
Deconspirat în 2006, acesta a respins blamul, şi pînă astăzi "se crede nedreptăţit", respingînd acuzaţiile conform cărora activitatea sa de spionaj din Orientul Mijlociu ar fi putut pune în pericol viaţa altor jurnalişti.
