Incredibil: Anton Pann și Iordache Golescu cenzurați pe Facebook!
Îmi cer scuze pentru titlu, dar mi-a venit să rîd de situațiune și am simțit, așa, un puseu de tabloid (n-am pus totuși, și continuarea: “dați click aici să vedeți...”). El exprimă însă adevărul adevărat.
Să vedem faptele. Am obținut un mic buget pentru a promova articole din
pe Facebook. Căci, de cînd cu noua politică aplicată de Facebook, degeaba avem noi șaizecișișaptedemiinouăsutetreizecișișase de fani pe pagină, căci postările noastre ajung la foarte puțini. Și, dacă ne citesc mai puțini, înseamnă trafic mai mic pe site, deci mai puțină publicitate, deci mai puțini bani încasați (căci, în ciuda a ce se crede și a nemulțumiților de tot felul,
se străduiește să trăiască din banii ei).
Deci, ziceam, faptele. Începem noi să promovăm unele postări pe cîte 10-20-30 de lei (ieftin, Facebook ăsta) și să așteptăm rezultatele: credeam că o să duduie dilemaveche.ro de-atîtea accesări. N-a duduit, dar ceva-ceva rezultate tot au fost: bunăoară, articolul
Faptele, da? Văzînd că sistemul funcționează, am vrut să promovăm și articolul
Aprobare? – mi-am zis. Păi nu e libertate de expresie? Și am citit motivația: “Your ad wasn't approved because it violates Facebook's Advertising Guidelines for language that is profane, vulgar, threatening or generates high negative feedback. Ads can't use language that insults, harasses or demeans people, or addresses their age, gender, name, race, physical condition or sexual preference”.
Și m-a pufnit rîsul. Că era vorba de un articol, nu de un
n-avea de unde ști Facebook. Că articolul conținea vorbe grele la adresa femeii – e adevărat. Dar ele erau citate din texte vechi, de pe vremea cînd gîndirea majoritară asta credea despre femeie: că e drac, că e curvă etc., etc. În articol, autoarea explica de ce și cum. Dar, în naivitatea mea, n-am putut să nu mă întreb, rîzînd, cum de-a priceput, dom’le, Facebook ăsta expresii precum: „poale lungi şi minte scurtă”, „slăbiciunea minţii la muieri“, „două muieri şi-o gîscă fac tîrgul cucului“, „cîtă grijă de păcat, atîta am de bărbat“, „de focul bărbatului, joacă’n capul satului“ și altele? Mi-am imaginat pe loc un fel de „circuit” sofisticat, ca în
, în care niște piticuți virtuali duc la aprobat toate postările, alții răsfoiesc dicționare vechi și fac repede traducerea ca s-o înțeleagă Moș Facebook, alții produc apoi jucărele pe placul utilizatorilor, iar la sfîrșit, un piticuț cu condicuță (virtuală) trece în tabel numărul de like-uri și de share-uri. Așa o fi funcționînd? – m-am întrebat.
Nu. Probabil că le-a tradus cu softu’: era suficient să traducă titlul, cu muierea care îi
și gata. Piticuții, fie și ei virtuali, ar fi înțeles că e vorba despre expresii de acum aproape două sute de ani. Nu. E vorba de proceduri,
. "Ca să înțelegeți mai bine, vizitați
Drept pentru care rog să se consemneze în procesul verbal următoarele concluzii: 1) textele din autori vechi nu merg pe Facebook nici pe bani; 2) traducerea cu softu’ produce în continuare tot felul de minunății, dar nimerește pe lîngă sens; 3) dacă softu’ de traducere și d itamai Facebook-ul nu pricep care-i treaba cu Iordache Golescu și Anton Pann, e de bine, înseamnă că oamenii nu vor fi cu totul înlocuiți de roboți și programe de computer.
PS: Dat fiind că “Muierea îi om sau drac?” a fost refuzat de la promovare de Facebook, am tras învățămintele cuvenite. Următorul articol al Constanței Vintilă-Ghițulescu,
l-am pus pe site “cu lăcățel”, numai pentru abonați. Și nu-l postăm pe Facebook. E doar o poveste despre un om amărît, da' precis "
