În căutarea tabietului pierdut

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
În căutarea tabietului pierdut jpeg

Papi avea obiceiul de a face un duș suedez în fiecare dimineață și de a bea un marghiloman. Bunicul meu armean avea tabietul să mestece cuișoare după masa de prînz și apoi să doarmă o oră. Așa am și învățat, de alt­fel, cuvîntul „tabiet“. La bunica l-am auzit prima dată, deși în mintea mea de copil nu era nimic mai mult decît un cuvînt fistichiu. Mă distra însă faptul că somnul bunicului însemna că puteam pleca de acasă împreună, că eram libere să facem ce vrem noi. Nu că n-am fi fost libere să facem ce vrem noi în restul timpului, dar comentariul șoptit al bunicii, „Hai, că e cu tabietul…“, făcea ca plecarea noastră de acasă să fie o aventură. Eram fericită că plecam spre tărîmuri fermecate unde bunica se preschimba într-o ființă nepămînteană, tînără și parfumată, mătăsoasă și diafană, care, odată ajunsă acolo, putea vorbi într-o limbă necunoscută. Pe drum îmi spunea povești, despre oamenii din Lună, despre plimbările lui Dumnezeu pe pămînt, despre întîmplări din păduri, despre cai și căutători de comori. Peste nouă mări și nouă țări ajungeam la tanti Adela. Mergeam de foarte multe ori la tanti Adela, care avea obiceiul de a primi la ea în fiecare vineri (nu, nu joi). Îmi plăcea și că, atunci cînd ajungeam, tanti Adela era întotdeauna în grădină și ne aștepta. Ea și bunica se sărutau pe obraji de trei ori, iar eu așteptam să aud „coană Adelo…“ și „coană Dido…“ în semn de salut. De fiecare dată se în­tîmpla la fel. Coana Dida și coana Adela schimbau apoi politețuri, „complimente“ de la nu-știu-cine și pe urmă stăteau la taifas. Mie îmi plăcea că „tant’adela“ ne dădea dulcețuri în farfurioare de cristal și apă rece. La tanti Adela, soția lui Artur, fratele bunicului, mirosea a cafea proaspăt rîșnită. Știam mirosul de la mama, care avea tabietul de a bea cafea (proaspăt rîșnită, nu știu cum se făcea, dar mama avea mereu cafea) fiartă la ibric în fiecare dimineață.

…Peste timp, bineînțeles că și eu am dormit după-amiaza (nu din respect pentru igiena mentală, ci pentru că eram frîntă), și eu am băut cafea în fiecare dimineață. Și eu am dat invitaților dulceață pe farfurioare de cristal și apă rece în pahare rouate. Ofer dulceață invitaților cînd am dulceață în casă, dar nu știu cum se face că nu prea am. Stau de vorbă (nu la taifas) cu prietenii, dar nu în fiecare vineri și nu le transmit de fiecare dată complimente, firește. Fac duș în fiecare zi (e adevărat, cald, nu rece). Beau cu plăcere cafea la ibric, dar nu am răbdare să o prepar (deh, e o treabă cu schepsis să-ți iasă caimacul). Beau cafeaua repede ca să mă trezesc. După-amiază nu mai dorm. Cuișoare nu mestec, deși am încercat, dar pentru asta trebuie să ai un cer al gurii dedat la capricii gustative. Marghiloman nu beau, deși mi-ar plăcea. Uneori, nostalgic, comand un Irish coffee și rog să fie cu (puțin) coniac. Mă plimb, dar nu după fiecare masă de prînz și nu peripatetic. Nu îmi ies toate acestea, deși tare aș vrea.

Fac cu regularitate multe altele. Beau apă cu program, mănînc cu program, fac sport cu program etc. Toate cu program, cu scop, cu seriozitate sau cu încrîncenare. M-am întrebat deseori dacă obiceiurile mele sînt tabieturi. Au regularitate, ritm și ceva obișnuință. Nu cred că sînt tabieturi, totuși. Unele sînt obiceiuri, cîteva sînt clișee sau tipare, altele, dependențe. Cred că am chiar și obiceiuri proaste, după cum unele sînt demodate, dacă ne luăm după noul mers al vremurilor.

Papi, bunicul Rupen, bunica Dida, tanti Adela și mama își acordau un răgaz. Cînd hotărau că e vremea tabietului, timpul stătea în loc. Era ca un joc, cu reguli, desigur, dar un joc. Era nevoie de răbdare. Și mai ales de bucurie, de savoare, de plăcere. Își făceau un hatîr. Bunicul se ducea la somnul de după-amiază cu ighemonicon, cu aerul că merge la o întîlnire importantă, bunica Dida mergea la tanti Adela cu poftă. Pofta de a sta la taclale. Tanti Adela aducea tablaua cu dulcețuri cu un aer grav. Episodul cu dulceața și apa rece nu putea lipsi niciodată. Mama bea cafeaua de dimineață cu desfătare și fuma tacticos. Bunicul Rupen și Papi, bunica Dida, tanti Adela și mama, ei, da, ei aveau tabieturi. Aveau schepsis. Erau persoane politicoase, simandicoase, pricopsite. Trăiau cu chef și răsfăț. Făceau ca totul să aibă haz. Aveau mofturi, farafastîcuri și uneori fandacsii. Cu sau fără plictis. Sigur însă cu dichis. M-am hotărît să îl recuperez. He-he. Noroc cu tema din Dilema veche. În căutarea tabietului pierdut.

Foto: flickr

index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.