Imaginea României pe anumite străzi din orașele europene
La ora cînd scriu (16 noiembrie 2014, ora 17.30), mai sînt 3 ore și jumătate de vot. La secțiile de votare din străinătate mai sînt mii de oameni la cozi. Nu vor apuca să voteze. Peste tot – Paris, Munchen, Londra, Roma, Torino etc. – cozile românești sînt păzite de polițiile țărilor respective. La Paris au venit și jandarmii – pentru că poliția e depășită de împejurări. La Torino au venit carabinierii. Unii oameni de la fața locului – jurnaliști ori simpli cetățeni veniți la vot – spun că situația “scapă de sub control” și că, după ora 21, nemulțumirea celor care nu au apucat să voteze va exploda.
Cum rămîne, în acest caz, cu “imaginea României” – una dintre veșnicele noastre preocupări?
Responsabilitatea pentru organizarea alegerilor cade în sarcina Guvernului. În străinătate, le-a organizat mizerabil. Șeful Guvernului este Victor Ponta. “Găselnița” cu demiterea lui Titus Corlățean a fost utilă pentru premier: în locul lui a fost pus Teodor Meleșcanu, care s-a făcut că remediază problemele și, apoi, a fost calm și cinic în relația cu alegătorii nemulțumiți și cu presa care îl lua la întrebări. Dar, pînă la urmă, tot prost a ieșit: peste tot, pe străzile unde s-au format cozi kilometrice, orice om de bun-simț care a întrebat “ce se întîmplă?” și a primit răspunsul “românii votează” a putut trage singur concluzia că alegerile au fost prost organizate, din moment ce sînt asemenea cozi care le blochează traficul și le încurcă obișnuințele duminicale.
Mai mult decît atît, autoritățile din țările respective – de la polițiști și jandarmi pînă la primari și oficiali guvernamentali – au înțeles foarte bine același lucru. Că românii vor să voteze, iar Guvernul lor nu e în stare să le asigure acest drept. Cu atît mai bine au înțeles acest lucru autoritățile din țările care au oferit sprijin executivului român pentru organizarea de secții suplimentare de vot, punînd la dispoziție spații (cum s-a întîmplat în Italia, Germania ori Spania).
Pe scurt, Guvernul le-a livrat, nepăsător, autorităților din țările partenere, cea mai proastă imagine posibilă: că nu-i pasă de drepturile propriilor cetățeni. Dacă Victor Ponta va ieși președinte – ceea ce e foarte posibil – va purta cu sine, de la început, povara acestei “realizări”: a cîștigat alegerile fără să-i pese de cetățeni. Legitimitatea sa – mai ales că a și-trîmbițat intenția de a fi “un președinte care unește” – va fi foarte slabă. Dacă nu va ieși președinte, rămîne la fel: va purta, ca premier, responsabilitatea proastei organizări a alegerilor.
Ne rămîne, totuși, o consolare? Cetățenii francezi, italieni, britanici, germani care au văzut cozile de la secțiile de votare au putut rămîne cu o impresie bună despre românii care vor să voteze. Locuitorii de pe străzile pe care au “curs”, ore în șir, cozile românilor dornici să voteze vor fi simțit – chiar dacă au fost deranjați – un pic de empatie, o oarecare înțelegere față de niște oameni nedreptățiți de propriul Guvern. Poate că, printre locuitorii deranjați de cozi ori printre polițiștii germani, francezi și italieni va rămîne o imagine bună. Nu a “României” și în niciun caz a Guvernului. Ci a unor cetățeni care se comportă democratic, în ciuda și chiar împotriva propriului Guvern. Căci, vorba unui polițist italian către un copil venit cu părinții la vot și cuprins de oboseală: “ai răbdare, e pentru țara ta”.
Dar va fi o consolare foarte slabă. Dacă iese Victor Ponta președinte, vor începe discursurile triumfale, iar povestea proastei organizări a alegerilor va fi îngropată.
16 noiembrie 2014, ora 17.30
