Grecia iraţională
După tot ce s-a întîmplat în Grecia, am rămas cu o nelămurire. De ce au votat grecii aşa cum au votat?
Au fost manipulaţi? Dar cum e posibilă aşa o manipulare în condiţiile unei prese libere? Au nişte orgolii naţionaliste prea mari? Dar să conteze ele mai mult decît banii din buzunar, la o scară de milioane de oameni? Nu mai au ce pierde? Noi credem că încă au. Sînt şmecheri şi joacă tare? Dar pe mîna unuia ca Tsipras? Sînt tîmpiţi? Dar cu milioanele? Au fost aduşi încetul cu încetul într-o stare de frustrare colectivă în care nu mai pot raţiona corect? Poate.
Aproape întotdeauna, din afară lucrurile se văd mai clar. Cînd eşti prins în interiorul unui sistem poţi să nu mai gîndeşti limpede, să nu mai percepi soluţiile adecvate. Iar cînd ştii că de fapt, nici nu prea ai soluţii, poţi deveni iraţional. În orice caz, deocamdată n-am găsit o analiză argumentată asupra cauzelor profunde ale acestui comportament electoral.
Am văzut însă că mii de greci au dansat în centrul Atenei şi au sărbătorit victoria celor care au spus OXI la referendum. Păi, vă aşteptaţi la altceva? Nu ştiaţi că grecii dansează extraordinar? Nu ştiaţi că dansează nebuneşte? Nu ştiaţi că dansează atunci cînd dau faliment?
Păi, ce face Zorba grecul după ce cheltuieşte banii englezului (investitorul) şi după ce întreaga şandrama minieră se dărîmă? Îl învaţă pe englez să danseze. Şi dansează amîndoi, acolo, pe plajă. Cînd nu mai e nimic, rămîne dansul. Şi: taram, ti ra ra raam....
Necazul e că, probabil, Tsipras preferă mai degrabă bucata aia cu Comandante Che Guevara.
