Gică Popescu a fost deja grațiat

N-am înțeles mare lucru din zecile de texte, opinii, blogăreli și postări pe Facebook în legătură cu eventuala grațiere a lui Gică Popescu, deși m-am străduit. Adică am făcut tot posibilul să înțeleg argumentația celor care cereau sau respingeau ideea că Traian Băsescu, președintele țării, ar trebui/n-ar trebui să-l grațieze pe marele fotbalist.

Mă declar total incompetent în chestiuni juridice și declar pe proprie răspundere că ceea ce scriu reprezintă opinii de “simplu cetățean”.  Dar am înțeles așa: că grațierea se poate acorda, conform legii, dacă persoana în cauză o solicită. Întreb, ca simplu ceățean: persoana în cauză a solicitat-o? Am senzația că nu. Și-atunci? De ce se bagă în seamă atîția oameni propunînd ce le trece lor prin cap drept “soluție”? Și de ce cred oamenii că au dreptate, fiecare pe partea lui?

Chestiunea cea mai gravă, după părerea mea, este aceasta: vrem Justiție corectă și europeană, da? Da. Ei bine, cînd Justiția se pronunță, argumentat și conform legilor în vigoare, se găsesc nu știu cîți inși care cer excepții: păi, cutare e un bun român; cutărică a dat bani la biserici și își face cruci maaari de tot; cutărescu e un simbol național și l-am cunoscut eu pe taică-su care era foarte de treabă, nu se poate pentru ca să înfunde pușcăria... Etc., etc. Nu înțeleg: vrem Justiție europeană, modernă, imparțială? Vrem domnia legii? Sau vrem în continuare un Suveran care să dispună că X trebuie grațiat și Y nu, după cum devine cazul, după numărul de like-uri primite pe Facebook sau după cine știe ce criterii?

Și apoi, ca să revenim la chestiuni mai simple și mai clare: Gică Popescu

cerere de grațiere, din cîte cunosc. Știe cineva (dintre “combatanții” pro și contra) ce e în sufletul lui, ce e în gîndul lui? Știe cineva dacă Gică Popescu vrea sau nu să facă cerere de grațiere? Îi pasă cuiva dintre “combatanți” de omul Gică Popescu sau toți vor să se bage în seamă scriind/vorbind despre marele fotbalist, simbolul național ș.cl.? Sigur că a fost un mare fotbalist – unul serios și profesionist, cum puțini am avut. După gustul meu – de nepriceput într-ale fotbalului – doar Hagi îi stă alături, prin faptul că a fost extraordinat de talentat, dar și extraordinar de muncitor. Plus Dan Petrescu (iar aici sînt cu totul subiectiv, recunosc), un om care mi se pare că nu a trecut degeaba prin fotbal și prin lume, ci a căutat să învețe tot timpul ceva, să se perfecționeze, să rămînă el însuși. Un mare profesionist.

Dar problema/dilema mea rămîne: de ce se bagă atîția inși în seamă să spună că Gică Popescu trebuie/nu trebuie grațiat, fără să se gîndească sau să se întrebe

Să căutăm pe Google lista celebrităților care au avut probleme cu justiția, în orice țară civilizată, în “Occident” (cum ne-am obișnuit să spunem): vom observa că peisajul e extrem de complicat, nenumărate personaje publice foarte populare –

actori, cîntăreți de top etc. – au avut probleme. “Dezbateri” publice și mediatice au apărut peste tot, cu toată încărcătura emoțională aferentă. Dar Justiția e Justiție. Și judecă indivizi, cetățeni, cazuri individuale. Și cetățenii respectivi – chiar și așa, cu probleme în Justiție – rămîn cetățeni individuali, cu drepturile și obligațiile lor, respectate conform legilor. Mi se pare că toți cei care își dau cu părerea despre grațierea/non-grațierea lui Gică Popescu fără să țină cont de dorința lui nu fac altceva decît să

drepturile lui de cetățean. Marele fotbalist Gică Popescu a fost deja grațiat: performanțele lui nu pot fi uitate. Dar, dacă vrem o Justiție adevărată, ar trebui să nu mai amestecăm una cu alta: e simplu, trebuie doar să respectăm niște reguli. Să așteptăm să vedem dacă cetățeanul Gică Popescu va face cerere de grațiere. Și dacă instituțiile abilitate îi vor da curs. Altminteri, tot dîndu-ne cu părerea în ziare și la televizor,

Ca să nu mai vorbim de afrontul adus Justiției, pe care o vrem cînd imparțială, modernă și la locul ei, cînd sensibilă la “simboluri naționale” ș.cl. Chiar știm ce vrem?