Extenuantul efort personal

6 noiembrie 2015
Extenuantul efort personal jpeg

Generația mea e cea care a fost la revoluție și, apoi, în Piața Universității. Așa cum am văzut pe una din pancartele de la mitingurile de zilele astea, despre părinți scria că au fost la revoluție ( nu-și are acum rostul discuția dacă a fost sau n-a fost...). Eu, una, aș zice că fac parte din generația părinților.

Imediat după momentul 1989, generația noastră, pe atunci studenți, a luptat cum a putut. A luptat pentru ce a putut: pentru diversele drepturi ale studenților, apoi, în cazul unora dintre noi, pentru o presă liberă și mai decentă (n-am spus că toate dezideratele astea s-au și împlinit...); dar și pentru lucruri aparent mici, dar care atunci făceau diferența și care, în zilele noastre, pot părea hilare: să învățăm să devenim clienți, să știm să le cerem vînzătorilor ori chelnerilor ce vrem și cum vrem fără să ne lăsăm intimidați de ei (!), să nu mai stăm la coadă la ghișee unde sînt funcționari care ne sfidează și nu rezolvă nimic, să avem propriile case, să avem acces la servicii medicale și la învățămînt de calitate, să putem spune ce vrem și să putem ajunge oriunde în lume, să nu mai stăm la cozi pentru vize în țări europene precum Anglia, de pildă, etc.

Multe din lucrurile mici pentru unii, uriașe pentru cei care și-au petrecut o parte din viață în comunism, s-au împlinit, în timp și chinuit. A urmat o perioadă de entuziasm, mai ales după cea a Pieței Universității. Din păcate sfîrșită cu sinistra mineriadă, în urma căreia colegi de-ai noștri au ajuns în spital cu capete sparte și leziuni interne, unii chiar au murit și destui au emigrat. Timpul a trecut, fără să se fi făcut dreptate (abia acum dosarul Mineriada pare să fie băgat în seamă...) și a sosit faimosul an 1996, în care Emil Constantinescu a fost ales președinte, umplîndu-ne pe toți de speranță (nu pot uita anul acela, e anul în care s-a născut copilul meu).

În 1996 am crezut că totul  a intrat pe făgașul pe care Silviu Brucan, cu cei 20 de ani ai lui, îl contesta în sumbre profeții postcomuniste. Cînd s-a născut copilul meu și ”ai noștri” au cîștigat alegerile, am fost atît de fericită încît nici măcar nu m-am revoltat suficient că bebelușul a luat unul dintre celebrii stafilococi din spital și a trebuit să înghită  antibiotice încă din primele zile. Am rezolvat problema, cu greu, și am început să fac ce am făcut de-atunci încoace, practic, o viață: să găsesc singură (desigur, și cu ajutorul apropiaților, al mamei mele...) soluții problemelor de zi cu zi ale copilului și ale mele. Multe din care, în mod cert, ar fi trebuit să le rezolve instituțiile, autoritățile. Dar cum acestea erau aproape inexistente sau ineficiente...

Am învățat, probabil asemenea multor oameni din țara asta, să nu am încredere în aproape nimic din ce mi se oferă, de la produse alimentare, locuri de joacă, servicii medicale, cursuri de limbi străine sau sport, ...fără să mă documentez detaliat în legătură cu respectivul loc sau serviciu înainte. Asta și pentru că m-am ”fript” de multe ori și am înțeles că, dacă nu faci tu singur ...totul, nimic nu merge cum trebuie. Am înțeles că, din păcate, nu poți lăsa lucrurile din mînă și nu te poți relaxa, în timp ce societatea (ce-o fi însemnînd asta...) te ajută și face în așa fel încît să-ți fie ușor, să poți avea încredere și mai mult timp.

Societatea nu mi s-a părut că mă ajută cu mare lucru. Țin minte că locurile de joacă, de pildă, pe vremea cînd era mic copilul meu, erau încă pline de fiare ruginite, la propriu, nu fuseseră refăcute încă și rămăseseră în destule parcuri cele vechi, de metal. Așa-zisul nisip era plin de gunoaie. Singura soluție, ca mamă responsabilă (unii ziceau nebună, dar nu cred așa...) era să te ții după copilul tău realmente peste tot, ca să nu-și spargă capul, să nu facă tetanos sau toxinfecții alimentare. De asemenea, pe vremea aceea încă nu era sigur să cumperi orice și de oriunde de mîncare. Nu te puteai duce la orice doctor, pînă nu ți-l recomanda cineva și nici la orice grădiniță, fiindcă era epoca de început a capitalismului sălbatic în care stilul ”merge și-așa” era la apogeu...Repet, totul trebuia verificat personal, și, deși cei care mă acuzau, pe atunci, că am fost o mamă fanatică nu m-ar crede, era cît se poate de obositor, extenuant de-a dreptul.

Am dat exemplul cu copilul pentru că mi s-a părut cel mai relevant, cumva extrem, de...supraviețuire. Aș putea să dau și altele mai dure, precum cel cu mama mea în spital, unde o doctoriță mi-a spus de la obraz: ”Ar fi bine s-o luați acasă, la noi în spital nu se moare. ” (deși alții s-au purtat mai decent). Această implicare personalizată în chestiuni care, altfel, ar fi trebuit să fie instituționalizate, să meargă de la sine, ne-a făcut să suferim și de o lipsă de încredere cronică, și de un soi de corupție mică gneralizată: e bun doar ceea ce cunoști, e de încredere doar ceva sau cineva recomandat...Am trăit, astfel, într-un cerc destul de strîmt și de închis, suspicios și conservator. Într-o vizuină proprie, de apărare. Chiar dacă ne-am luat...măsuri personale de supraviețuire, acest lucru ne-a stors de energii și ne-a mîncat din timpul pentru alte chestiuni plăcute sau...mărețe.

Sper ca întîmplarea asta tragică, care ne-a zguduit pe toți, să schimbe ceva în modul nostru de existență. Să putem ieși din diversele carapace și să re-creăm un sistem în care să avem încredere, care să ne fie aliat și nu dușman, și care să nu ne mai lase să facem chiar totul singuri, cum ne taie capul, cu sau fără responsabilitate.   

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.