Exit: Yes/No?

30 august 2015
Ce vă (mai) enervează?  jpeg

Am regăsit un articol de pe vremea în care nimeni nu juca jocuri online, pentru că nu se inventaseră încă jocurile de tip MMO, nu existau comunități virtuale de gameri, cît despre jocuri pe telefonul mobil, era unul singur și se numea Snake (desigur, cuvîntul

, nu desemna încă un telefon). Textul a fost publicat în

nu foarte demult, acum vreo 10 ani. Nu îndrăznesc să mă gîndesc la ce va fi peste încă 10! 

Mai întîi au fost jocurile pentru HC, înregistrate pe casete audio, casetofonul cablat la calculator; drept monitor putea fi folosit și un televizor Sport. Tastai <Load „”>, apăsai Play la cas, cas-ul începea să țiuie și să bîrîie, pe monitor îți apăreau tot felul de dungi și liniuțe trepidante, iar la final, dacă aveai noroc, numele jocului, apoi un intro. Dacă nu aveai noroc, însemna că aveai parte de un „load typing error”, semn că volumul cas-ului nu fusese bine fixat sau că îți făceau figuri cablurile. Te enervai și o luai de la capăt pînă cînd reușeai fără mouse sau joystick să manevrezi, doar din tastatură, o mașinuță pe o pistă de curse, un avion care bombarda un oraș sau vreun personaj Disney într-o aventură în „fantasy land”.

Jocurile pentru HC, apărute la noi în anii ’90 (care acum îmi inspira aceeași nostalgie ca prima Coca-Cola sau primul hotdog), aveau drăgălășenia lor, dar nu puteau da dependență pentru că erau foarte simple și se terminau repede. Țin minte că exista și o revistă dedicată lor care-ți oferea hărți, coduri, soluții. Unul dintre cele mai bune, din seria „adventure games” mi s-a părut Dizzy, un joc în serie, cu o grafică destul de perfomantă pentru HC și cu o poveste de-a dreptul haioasă: erai un ou cu urechi, nas, ochi și mînuțe care trebuia să-și salveze rudele, alte ouă - unchi, nepoți, verișori etc. folosind anumite obiecte culese de pe drum, la momentul și timpul potrivit: cu naiul adormeai șobolanul meloman din fundul fîntînii, cu ulciorul luai apă ca să stingi un foc etc.

Pe vremea cînd printre puștii de gimnaziu a termina Dizzy 5 putea să fie un motiv de laudă, am auzit de primul joc fascinant pentru PC, 486 care-ți, putea umple multe ore din viață, pînă cînd deveneai expert în lupta cu spada și în salturi ca la circ: Prince of Persia. O poveste simplă: prințul trebuia să-și salveze prințesa din ghearele lui Jaffar, parcurgînd mai multe level-uri prin castel și prin cetate, descoperind trape și intrări secrete, luptîndu-se cu gărzile lui Jaffar și toate acestea cu o limită de timp de o oră. Mi-amintesc un telefon pe care l-am dat, pe la două noaptea, lui Ionuț: „Sînt la ultimul nivel, ce fac? Trebuie să mă lupt cu umbra mea, sus pe ziduri. De fiecare dată cînd o lovesc pierd și eu din viață!” „Bagă sabia în teacă și umbra o să dispară!” mi-a zis Ionuț cu o voce adormită. Pe lîngă lupta cu propia-mi umbră, bătălia finală cu Jaffar a fost un mizilic!

După Prince, mi s-a părut că lucrurile au avansat foarte repede, pe măsură ce și pe piața noastră apăreau computere mai performante. Primul shooter de succes - Doom, urmat de Strife, Duke, Quake (nu subestimați acum Quake-ul și nu-l considerați drept banal; nu uitați că acum cîțiva ani erau campionate de Quake în internet-cafe-uri, așa cum sînt azi cele de Counterstrike) apoi jocurile de strategie Starcraft, Age of Empires, Cossacks, Heroes of might and magic.

Abia acum se poate vorbi despre nopți nedormite, deoarece ai și save-uri ca să te întorci de unde ai murit și dacă nu poți trece de o anumită fază mai întîi trîntești mouse-ul, apoi zgudui tastatura și abia după aceea dai telefoane și spui că ești suspendat undeva pe un pod, iar dedesubt e lavă, toți monștrii trag în tine și nu poți găsi „butonul” de ieșire sau întrebi dacă dragonii negrii sînt mai puternici decît păsările phoenix, deși oricum știi că la Heores, dacă-ți faci cît mai repede dragoni negri, restul vine de la sine, deși și ciclopii pot fi puternici atunci cînd sînt numeroși, iar spiritele, chiar dacă sînt cinci sute nu au nici o valoare, le spulberă un dragon negru dintr-o singură suflare cu flăcări și pucioasă.

Nu scriu despre marea dependență de jocuri a puștanilor care-și cheltuie banii dați de părinți pentru cola și hamburgeri la Mc Donald's pe o oră de Counterstrike la vreun Internet Cafe, deoarece acasă li s-a interzis să mai joace. Scriu despre mica dependența a adulților cu multe job-uri și o grămadă de alte treburi pe cap care să se așează la computer ca să tremine un proiect, ca să scrie un articol de presă sau ca să faca contabilitatea firmei și văd lucind în cel mai întepărtat colț al desktop-ului o iconiță cu un avionaș sau cu un călăreț și nu se pot abține să nu apese dublu-click, „măcar zece minute”, „ca să mă relaxez!”, „ca să-mi calmez nervii!”, „ca să mă dezmorțesc puțin!”, „un joc are același efect ca o cafea tare!” etc. Nu contează scuzele pe care ți le găsești și sentimentul de vinovăție pe care îl ai construindu-ți un nou castel și explorînd ținuturi necunoscute bîntuite de demoni sau provocînd un măcel printre trupele de KGB-iști, contează că cele zece minute se pot transforma în cîteva ore și nu-ți dai seama cum trece timpul, apoi cînd vezi că deja e ora cinci dimineața, iar proiectul tău e încă neterminat, te apucă o criză de furie și-ți dezinstalezi toate jocurile din computer... pentru o scurtă perioadă!

Chiar acum mă grăbesc să închei pentru că de pe același desktop mă pîndește Alien vs.Predator 2; poți să fi, pe rînd și om și alien, atmosfera e ca în film, mai e și o muzică de suspans care te scoate din minți, nici nu mai știi unde tragi, tragi și tu cum poți ca să-ți salvezi pielea și la un moment dat dacă vrei să abandonezi, mai ales la un shooter, joc în care trebuie să-ți arăți bărbăția, computerul te întreabă ironic, într-o căsuță de dialog, ceva de genul: ești chiar atît de laș ca să părăsești această aventură?

Și, pentru nostalgici:

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.