Dior şi pufuleţi
Acum ceva vreme am dat peste o scurtă poveste olfactivă. Eram în metrou. O domnişoară, avînd pînă în 30 de ani, s-a aşezat lîngă mine, răspîndind în jur un diafan parfum franţuzesc. Ceea ce era o binecuvîntare într-un spaţiu tern, închis, în care mirosul, deşi cel mai adaptabil simţ uman, avea greutăţi în a-şi menţine funcţia. N-am apucat însă să mă bucur îndeajuns de adiere, căci, puţin după închiderea uşilor, domnişoara şi-a scos din geanta mare şi elegantă, de piele lucioasă, o pungă de pufuleţi.
A deschis-o tacticos şi, cu o graţie uluitoare a început să sustragă, rînd pe rînd, tuburile galbene de mămăligă expandată. O priveam fascinată, fără a mă putea abţine. Mîinile ei fine, cu degete prelungi şi albe, cu manichiură perfectă, se scufundau ritmic în punga de plastic şi sustrăgeau, absente şi mecanic, pufuleţii. Unghiile asucuţite, pictate cu roşu intens, se înfigeau în corpul buretos şi galben al mămăligii, răspîndind acel inconfundabil miros de porumb. Era o contradicţie perfectă.
În scurt timp, parfumul Dior a început să dea o luptă crîncenă cu izul de pufuleţi. Notele sale de vîrf, inima şi baza se adunaseră toate, încercînd din răsputeri să ţină piept mămăligii româneşti. La început majestuoase, apoi din ce în ce mai disperate, notele pariziene cedau, rînd pe rînd. Anasonul, coriandrul, esenţele scumpe de ylang ylang, tuberoza, pînă şi pregnantul santal începeau să pălească în faţa dominantului miros al copilăriei comuniste. Supremaţia pufuleţilor devenise de necontesat, iar pe măsură ce ne apropiam de următoarea staţie reuşise să cucerească întregul perimetru al vagonului.
Am coborît, amuzată de războiul aromelor la care, involuntar, asistasem. O imagine care ar fi dispărut pesemne la ieşirea din subteran, dacă n-ar fi fost luna mai - acea lună cînd în Bucureşti există o îngustă, dar pregnantă fereastră a parfumului de tei. Mergînd spre casă începusem să inspir cu nesaţ binecuvîntatul miros, cînd mi-am dat seama că povestea olfactivă a subteranei mă urmărea.
Căci, dacă în metrou Dior-ul capitulase în faţa pufuleţilor, la exterior teiul se lupta din răsputeri cu mirosul de ulei prăjit al fast-food-ului din apropiere, cedînd cu totul în faţa ghelenelor deschise de pe bulevard.
