Dacia vecinului

După ce reprezentanții Volkswagen au recunoscut înșelătoria de care a fost acuzată compania, autoritățile germane în domeniul transportului rutier au anunțat că declanșează controale la mai multe mărci de mașini, printre care și Dacia, pentru a verifica dacă emisiile de noxe ale acestora se încadrează în baremurile declarate.

Sigur, e posibil orice, nimeni nu trebuie crezut pe cuvînt și orice verificare poate fi binevenită dar, pînă una alta, deocamdată, problema a fost descoperită doar la Volkswagen și nu de către autoritățile germane. Și nu era o simplă minciună sau exagerare în datele prezentate ci, pe românește, o adevărată măgărie, făcută cu știință pentru manipularea clienților și a autorităților, pentru obținerea de profit ilegal și întrecerea concurenței în mod neloial.

Controlul anunțat acum asupra altor mărci dă impresia că se urmărește o relativizare a fraudei de la Volkswagen, că se încearcă a se descoperi, eventual, că și alții au făcut tot felul de șmecherii, și că acestea ar fi un fel de obicei în întreaga industrie a automobilelor. Că Volkswagen ar fi avut adică, un fel de ghinion, și că a fost singurul denunțat într-o lume în care mulți alții fac la fel. Evident, n-ar fi exclus ca și alții să fi făcut la fel (sau altfel).

Dar, în situația de față, povestea seamănă cu una pe care noi o știm cît se poate de bine, cea în care vrei să moară și capra vecinului.

Dincolo de toate astea, aș aminti și un lucru care, de altfel, s-a mai remarcat. Poliția din România s-a găsit tocmai acum să se doteze cu mașini Volkswagen. Nici un considerent economic nu poate fi pus înaintea ideii că poliția n-ar trebui să ia mașini de la unii despre care tocmai s-a aflat că sînt hoți. Probabil însă că asemenea idei erau prea subtile la ministerul care, în momentul achiziției, se afla sub conducerea unui iubitor de coloane oficiale de mașini.