Coșmarul din lift

14 martie 2014
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

Presupun că mulți dintre voi, ați avut cel puțin o dată în viață coșmarul cu liftul. În cazul meu, aveam parte de el cel mai frecvent în copilărie, ca mai apoi să mai apară sporadic de niciunde, la maturitate. Pentru un copil, frica de lift este inconștientă. O cușcă zăvorîtă, pusă în mișcare de un mecanism huruitor pe care cu greu ți-l poți imagina ca parte integrantă din blocul în care locuiești nu-ți poate inspira altceva decît nesiguranță. Apoi mai existau și avertismentul legat de interzicerea utilizării ascesorului de către copiii sub 14 ani neînsoțiți sau inscripția cu „Pericol de moarte” (în cazurile în care nu respecți anumite reguli). Astfel, pentru copiii de la bloc care în general urcau și coborau pe jos chiar și cîte 10 etaje, liftul reprezenta o invenție tehnologică „modernă” (modernitatea avea pe atunci cu totul alte repere…), dar stranie și primejdioasă. Liftul meu de coșmar de obicei pornea singur de îndată ce mă urcam în el, fără să apăs pe vreun buton și nu mai vroia să se oprească. Urca din ce în ce mai sus, pe măsură ce panica mea sporea, trecea și de ultimul etaj, după care se risipea pur și simplu undeva deasupra blocului, a cartierului, a orașului. În momentul în care întîlneam neantul, mă trezeam.

În anii ’80, fobiile legate de lift erau amplificate și de legendele urbane ale vremii (căci pe vremea aceea nu aveam știri de senzație). Se povestea despre „lifturi blestemate” care făceau periodic victime în blocurile noi, socialiste, construite pe locul unor mai vechi cimitire, despre cadavrele descoperite tîrziu în puțul liftului, abia cînd intraseră deja în putrefacție, iar mirosul inundase casa scării, despre o tînără care s-a sinucis aruncîndu-se în acel gol tenebros (sau, în altă variantă a fost împinsă de securiști pentru cine știe ce faptă împotriva regimului), despre lifturi blocate și oameni care au rămas ore întregi prizonieri înăuntru.

Nu m-am blocat niciodată în lift, deși în general lifturile din blocurile socialiste, toate la fel, pentru max. 4 persoane (în anumite cazuri intră și cîte 8 vietnamezi), cu interiorul lor vopsit în căcăniu, cu un bec chior (uneori se arde și trebuie să pipăi butoanele că să numeri etajele și să apeși) cu oglinda spartă (sau fără), cu linoleum pe jos, cu grafitti de la  R+M=Love la Punk for ever se blochează la intervale destul de fixe. Atunci se numără banii din fondul de rulment, se cheamă „băieții de la lift” și durează 2-3 zile pînă îl repara. Ești nevoit să urci pe jos, ceea e în principiu nu e rău deloc, căci supraviețuirea urbană presupune de multe ori un mod de viata sedentar. Doar în principiu… practic, urci gîfîind și înjurînd (administratorul blocului, pe „ăia de la lift” și pe „aia care l-au stricat”). Faci cunoștință (uneori pentru prima oară) cu ușile chicioase și cu preșurile vecinilor de pe alte paliere și tot uracînd poți trage anumite concluzii: generalul de la 3 s-a blindat (ușă metalică, made in China), arabul de la 5 gătește ceva cu oaie, la 6 s-a înfundat toboganul (pute!), ăia doi de la 7, din garsonieră, iar se ceartă (viața-i grea!), tipa aia singură de la 8 fumează pe hol, lîngă ficus (doar, doar o va agăța cineva… poate pe arabul de la 6).

Cînd liftul e stricat, de fapt îți descoperi blocul, căci pînă atunci nu cunoașteai decît granițele propriului tău apartament. E nasol cînd ai cîine pentru că animalul tău citadin este atît de obișnuit cu ritualul său de ieșit afară (și implicit cu liftul) încît nu știe să coboare pe scări. E o ușurare atunci cînd „baieții de la lift” sosesc în sfîrșit și îl repară, una dintre micile bucurii cotidiene care îți înseninează viața.

Se mai întîmplă ca „cineva să țină liftul”. Atunci, politicos e să aștepți, însă de obicei bați în ușa liftului de la parter. Întîi discret, apoi din ce în ce mai tare. Aștepți mai mult de 10 minute de regulă la mutări. Unii nu înțeleg ca într-un lift obișnuit de bloc pot să încapă cutii cu cărți, un televizor, chiar și o mașină de spălat, însă în veci n-o să încapă o canapea de 3 persoane, chiar și făcută bucăți.

Ultimul bloc în care am locuit avea un lift decent. Nu se prea strica, avea doar un zgomot al lui atunci cînd pornea, aproape uman, ca un oftat. La un moment dat era chiar și „mobilat” cu panouri publicitare, unele total anapoda (burse pentru studenți, într-un bloc cu locatari cu o vîrstă medie de 60 de ani, expoziții de artă digitală – am admirat timp de cîteva săptămîni o „evadare din spațiul urban”, grafică 3D, pînă cînd cineva a lipit peste ea un afiș, coală A4 scoasă la imprimantă: „Vă rog închideți ușa liftului cu mîna! Să fim civilizați! Vă mulțumesc.”).

Am o nostalgie ușor claustrofobă legată de lifturile din blocurile vechi, acele cabine minuscule în care abia dacă intră 2 persoane, uneori cu grilaj, alteori cu ciudate sisteme de închidere a ușilor, care pornesc cu cîte un scîrțîit prelung și par că se împiedică la fiecare palier și că nu mai ajung niciodată, nicăieri.

Am discutat de multe ori cu diverși prieteni despre stînjeneala care te cuprinde atunci cînd urci în lift cu un necunoscut. Unii spun că este vorba despre invadarea spațiului intim, despre acel metru cub de aer în care respiri. După schimbul de replici standard – „La ce etaj?”, „Eu merg mai sus!”, unde îți fixezi privirea? Ce faci cu mîinile? Cît de departe stai de celălalt?   

Atitudinea nu este una relaxată nici atunci cînd e vorba de lifturile din building-ul unde lucrezi (care e safe, așa că din start îndepărtezi ideea unei posibile agresiuni). Fiecare își găsește o ocupație în apăsarea butonului corespunzător etajului său. Apoi, unul, mai întreprinzător își ia sarcina de a apăsa butonul pentru închiderea rapidă a ușilor, după ce alții coboară. Te freci involuntar de ceilalți, dar nu privești, nu respiri… și totul se sfîrșeste cu atît de impersonalul şi împrumutatul din limba engleză „O zi bună!” Aiurea! Puțin îți pasă de ce fel de zi are parte individul de la firma de mașini-unelte agricole, secretara de la agenția de publicitate, livreurul de pizza. Ești bucuros doar că ai scăpat de o prezență nedorită, prea aproape de tine. Sîntem crispați, depresivi, sociofobi, iar liftul este cel care ne demonstrează asta în fiecare zi.

Închei cu cea mai fabuloasă călătorie cu liftul din viața mea: pe la 8 ani, la Intercontinental, pînă la ultimul etaj, ca să vedem Orașul de sus. Un lift „de lux”, modern, silențios (cum astăzi există pe toate drumurile). M-am simțit de parcă aș fi zburat cu avionul. 

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Tragedia de la Cluj. Cine sunt cele trei persoane care s-au electrocutat în piscină. Cum s-a petrecut incidentul
Un fost director de bancă se numără printre cei trei clujeni găsiți electrocutați lângă piscină. Ovidiu Mureșan avea 46 de ani și este descris de prieteni drept un „om extraordinar”. Alături de el au murit și părinții lui.
image
Adevăratul al 12-lea jucător al României la Euro 2024: povestea fanului admirat de o lume întreagă EXCLUSIV
Mulți politicieni s-au grăbit să-și asocieze imaginea cu victoria României în fața Ucrainei. În realitate, susținătorii admirabili ai tricolorilor sunt cei care s-au chinuit să ajungă în Germania. Iar acolo au plâns de bucurie. Printre ei, Cezar Micheten, cu o poveste superbă.
image
Trei lucruri surprinzătoare despre moarte. Dezvăluirile unei asistente medicale: „Știau oarecum ce se întâmplă”
O asistentă medicală a dezvăluit trei lucruri pe care le-a sesizat în legătură cu moartea: de la faptul că oamenii pot auzi chiar și atunci când sunt inconștienți până la faptul că deshidratarea face ca procesul să fie mai puțin dureros, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.