Cooltura, semidesființarea și semidocții
Aflu că emisiunea Cooltura de pe TVR1 va fi semidesființată. Adică i se va reduce durata la jumătate. Mă întreb ce motiv rațional ar putea justifica o asemenea decizie și încerc să le iau pe rînd. De ce, nene Anghelache?
E o emisiune proastă? Deloc. E foarte bine făcută, are – după gustul meu – o bună proporție între dinamismul prezentării și relaxarea discuțiilor, respiră alt aer decît vedem în mod curent la televizor. Realizatoarea Mirela Nagâț e inteligentă și plină de farmec, conduce foarte bine discuțiile cu interlocutorii, e mereu informată despre actualitatea culturală. Subiectele sînt diverse, din toate domeniile artei. Deci nu, nu acesta e motivul semidesființării.
Nu face audiență? Povestea asta cu audiența e privită la noi ca și cum ar fi literă de Evanghelie. Pur și simplu se iau niște cifre și se manevrează după placul și interesul cui le prezintă. Lipsa de audiență a fost invocată și cînd s-a desființat TVR Cultural (o prostie: dacă tot îl aveam, trebuia menținut și construit mai departe). De atunci, TVR în ansamblu a ajuns la o audiență foarte mică: TVR1 are o medie de 115.000 de telespectatori pe minut, locul 8 la nivel național, iar TVR2 are 85.000 de telespectatori pe minut și se află pe locul 11. Ar trebui desființate cu totul cele două posturi pentru că nu fac audiență? Să te lauzi că ești televiziune națională și să ai audiență mai mică decît stații TV cu bugete mai mici și angajați mai puțini e cel puțin jenant. Văd că problema închiderii TVR nu se pune. Deci nu, nu lipsa de audiență e motivul semidesființării.
Cei care au luat decizia n-au priceput despre ce e vorba? E posibil. De zeci de ani, TVR înoată gîfîind între două ape: ba se chinuie să semene cu suratele sale comerciale (și nu prea îi iese), ba umflă pieptul și se proclamă „națională” și „apărătoare a interesului public”. Management coerent nu prea a avut, o direcție editorială clară n-a știut să-și construiască. Diverșii șefi și șefuleți au făcut și ei ce și cum s-au priceput (ori cum au fost lăsați să facă). Deci da, e posibil ca decidenții să nu priceapă de ce o asemenea emisiune trebuie lăsată în pace: pentru că e bună, pentru că aduce prestigiu, pentru că poate fi folosită ca argument atunci cînd TVR vrea să se laude cu „interesul public” și să arate că respectă legea (care zice că trebuie să ofere programe culturale și educaționale). A propos: celebrul Bernard Pivot nu făcea o audiență prea mare (în cifre absolute), dar emisiunile lui au fost menținute și promovate ani la rînd pentru că audiența sa era reprezentată de publicul care contează într-o societate.
A deranjat emisiunea pe cineva? Se prea poate. N-ar fi prima dată. De zeci de ani, politicienii se bat pe TVR ca pe-o iapă de prăsilă, pînă au stors-o de tot. E o lungă tradiție a înroșirii telefoanelor între reprezentanții puterii politice și șefii TVR pe motiv de „ce caută cutare în emisiune?”, iar listele cu „interziși” sînt și ele o realitate veche de cînd tranziția. Unii le-au respectat, alții și-au făcut meseria. La Cooltura au fost invitați, pare-mi-se, tot felul de oameni, pe criteriul valorii și interesului pe care îl prezintă creațiile lor culturale. Mă rog, așa se vede dinspre oamenii normali. Dinspre „stăpînire”, se vede altfel: că unii sînt „sorosiști”, alții sînt „de dreapta”, unii „au scris de rău despre guvern”, alții „sînt împotriva noastră” etc. Sigur, în „mîndria lor de a fi români”, reprezentanții puterii se declară peste tot iubitori ai culturii naționale. Dar ei prin cultură înțeleg un soi de învățămînt politico-ideologic în care să se țină exclusiv litania culturii oficiale, acceptate și avizate prin comisiile lor pline de impostori și plagiatori. Deci da, cu siguranță Cooltura a deranjat pe cineva.
Pînă la urmă, managementul TVR e suveran, nu? El trebuie să ia deciziile editoriale și să și le asume. Numai că acum a luat o decizie proastă (ca și alte dăți…). Nu știu dacă motivele înșirate mai sus sînt valabile (împreună sau separat), dar, una peste alta, decizia de a reduce durata emisiunii la jumătate miroase a semidoctism. Așa cred semidocții, indiferent de unde vin ei (că de-aia se și numesc semidocți): cultura merge și pe jumătate, dacă n-ai acces la întreg.
