Ce vă (mai) enervează?

24 noiembrie 2015
Ce vă (mai) enervează?  jpeg

Era o rubrică în „Dilema” pe vremuri: „Cine/ ce ne enervează” de care se ocupa în special Alex. Leo Șerban. Am scris și eu de cîteva ori, ocazional. Pe vremea aceea mi se părea oarecum un moft, pentru că „societatea era dulce”. Sau cel puțin așa mi se părea mie. Și așa spunea și Faruk, frizerul turc din Rahova care preferase să vină în România, să tundă cîțiva compatrioți pe doi lei și să le dea ceai pe gratis decît să meargă în UE. În Germania, Franța ar fi avut reponsabilități, obligații, ar fi fost nevoit să facă bani, pe măsura taxelor pe care le plătea. Aici, lucrurile mergeau de la sine, în lentoarea lor confortabilă, în acel dolce far niente, „ca la Istambul” – spunea Faruk. Simpatic băiat!

Și, în fond, ce ne enerva pe atunci? Bormașina vecinului, manelele, spiritul comercial al Crăciunului, Valentine’s Day… Iliescu, PDSR-ul, de ce se certau intelectualii… Restul pe care îl primeai la butic în lame de gumă Orbit… Dinozaurii, corupții fățiși, căci pe cei ascunși nu-i demascase încă DNA… Generația tînără, abulică, fără „proiect”, nu ca cea de acum care dă jos guverne… Absența mitingurilor, sindicaliștii care dansau „Pinguinul” în Piața Victoriei… Europa pașnică, prea pașnică, birocratică, conformistă, fondurile UE irosite… Sărăcia, lipsa de șansă, agricultura la pămînt, lipsa autostrăzilor… vă dați seama că în acest ritm rubrica a murit de la sine, din lipsă de subiecte reale. Deși existau atunci nuanțe, dileme, opinii.     

Însă de ceva timp încoace societatea noastră nu mai e deloc „dulce”, în ignoranța ei. Oamenii s-au trezit și scormonesc ca furnicile în tot acest mușuroi social, căutînd căile labirintice care să le convină, încearcînd să-și care grăunțele dintr-o parte în alta. Într-un fel e mai bine și lucrurile sînt mai aproape de normalitate – avem măcar o societate vie. Care, însă, uneori se îndreaptă din nou spre uniform – nuanțele încep să dispară, dilemele să devină nefondate și să nu mai intereseze pe nimeni, opiniile să fie tăioase.

O rubrică despre „enervări” poate că ar fi mai potrivită acum, cînd toată lumea tinde să devină nervoasă, ne inflamăm aproape din nimic. Ne dăm unfriend și block pe Facebook, pornind de la cîteva comentarii, facem parte din grupuri, găști, „minorități” care se cred „majorități”, îi respingem aproape grosolan pe cei care nu ne seamănă, indiferent dacă sîntem ongiști și plantăm copaci sau dacă scriem literatură. Ca mai apoi să ajungem cu toții la un numitor comun – creștem copii, adoptăm pisici, salvăm Orașul, natura sau orice altceva care ne e la îndemînă. Iar cînd se întîmplă o tragedie, cu toții rezonăm, însă din rațiuni cu totul diferite. De fapt, dincolo de această empatie, nu rămîne decît o mare indiferență. Tragedia trece, cu toți ne urmăm ca furnicile căile labirintice, purtîndu-ne propriile noastre grăunțe. Steagul Franței de pe fotografia de profil cel care a instigat la discuții patriotarde – „Adică de ce ei nu și-au pus steagul României cînd cu Colectiv?” – nu „durează” decît o săptămîna. „Solidaritate” e un cuvînt prea mare și prea greu de dus,pe termen lung. După ce i-am plîns pe niște oameni necunoscuți care au murit într-un mod de-a dreptul stupid  (și aici i-am dat dreptate unei nemțoaice care a nimerit în România chiar în mijlocul evenimentelor – ceea ce s-a întîmplat la TV și în social media a fost prea mult, s-a apăsat prea mult pe pedala tragediei, am fost prea mult în „Titanic”), după ce am protestat ca să dăm jos un sistem și apoi am continuat să protestăm de dragul protestelor și ca să vadă și copiii pe care i-am purtat în cîrcă la manifestații „cum se face istoria”, după ce ne-au dat frisoane imaginile din Paris, apoi din Bruxelles, am revenit cu nepăsare la micile noastre „enervări” diurne.  La micile angoase, apartanențe la grupuri și găști, unfriend și unlike, dat la gioale între noi, pentru că marile angoase n-or să țină niciodată la nesfîrșit.         

Chiar, pe voi ce vă enervează acum?     

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.