Ce urmează după tragedie?

"Faţă de tragedia produsă în noaptea de vineri, 30 octombrie, a.c., în incinta Clubului Colectiv, soldată cu 27 de victime şi aproximativ 170 de răniţi, în raza de competenţă care îi revine, conform Legii, Primăria Sectorului 4 face următoarele precizări: respectivul agent economic îşi desfăşura activitatea în baza declaraţiei pe propria răspundere (...)" - aşa începe comunicatul de presă afişat pe site-ul Primăriei Sectorului 4, în data de 31 octombrie, comunicat prin care Primăria îşi declină de fapt orice responsabilitate privind funcţionarea în deplină siguranţă a Clubului Colectiv.

Sînt aceste luări de poziţie susţinute legal, sau doar praf în ochi şi încercări disperate de muşamalizare de moment a unei situaţii care va trage după sine căderea multor capete din administraţia locală? În paralel cu ancheta desfăşurată de către procurori, au început și anchetele jurnalistice care încearcă să descifreze legile existente.

Site-ul cetaneanul.net a publicat recent documente conform cărora, deşi invocînd "propria răspundere", autorităţile susţin că pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare nu era necesar avizul pompierilor. Cu toate acestea, unu la mînă, această autorizaţie de funcţionare se poate emite doar pe baza acordului de funcţionare, care conform Legii, nu este eliberat fără avizul pompierilor.

Or, în cererea pentru emiterea autorizaţiei de funcţionare, datată în 6 noiembrie 2014, se menţionează că "firma Colectiv SRL are acord de funcţionare", dar acordul a fost emis cîteva luni mai tîrziu, abia în ianuarie 2015.

Doi la mînă, conform aceluiaşi site, pentru a permite funcţionarea clubului, Primăria trebuia să solicite şi autorizaţia de construcţie, care în mod legal este emisă pe baza unui certificat de urbanism (emis tot de primărie), certificat pentru care avizul pompierilor era, din nou, obligatoriu.

Descifrarea legilor nu ne este întotdeauna la îndemînă. Vigilenţa publică însă este. Am auzit, zilele astea, tot felul de comentarii, dintre care, cele mai pesimiste spuneau că tragedia din club va fi uitată, că "sistemul" este mult prea corupt ca să se schimbe ceva.

Cu toate acestea miile de oameni veniţi la Marşul tăcerii de duminică erau acolo nu doar dintr-o mobilizare sentimentală, ci dintr-o convingere reală că presiunea socială va face această schimbare. În faţa clubului, nimeni nu se împingea. Nu aveau de ce. O mare de oameni stăteau cuminţi la coadă, dădeau jandarmilor florile şi lumînările să le aşeze în amintirea celor morţi şi pentru susţinerea celor suferinzi. Nu m-am putut opri să nu fac o paralelă vizuală cu pelerinajele religioase la care, de cele mai multe ori, se lasă cu îmbrînceli nervoase şi disperarea de a afișa credinţa.

Aici am văzut solidaritatea umană în forma ei cea mai pură. Nu era o demonstraţie exhibiționistă, era un memento. Iar pesimiştilor care spun că nimic nu se va schimba în ţara asta şi că responsabilii pentru această tragedie, ca şi pentru altele, vor scăpa de justiţie, pot să le spun de pe acum că liniștea acelor cuminţi şi îndureraţi ieşiţi în stradă este, de fapt, liniştea de dinaintea furtunii.