Biserica în vremea coronavirusului

11 mai 2020
Un prilej de discernămînt jpeg

Am admirat atitudinea Bisericii Ortodoxe şi a celorlalte Biserici în momentul cînd s-a declarat starea de urgenţă. Biserica a acceptat că, pentru sănătatea publică, merită ca oficiul liturgic să-şi suspende – temporar – aspectul comunitar, iar cinstirea religioasă să nu se mai reflecte – temporar – în gesturi care, precum sărutarea icoanelor, ar putea contribui la răspîndirea bolii. Biserica a avut buna chibzuinţă de a distanţa, nu separa – temporar – aspectul spiritual de aspectele concrete ale religiei. În ciuda unor voci intransigente, Biserica a avut curajul să  judece realist atît situaţia gravă din teren, cît şi natura credinţei. N-a considerat că, prin modificarea temporară a unor rînduieli bisericeşti, credinţa ar putea slăbi, ar fi ofensată, ar fi atacată de instanţe care nu au autoritate asupra ei. A pus în primul plan criza sanitară şi interioritatea credinţei. Am sărbătorit Paştile izolaţi, la depărtare de biserici. Dar am putut participa – fie şi prin media – la slujbe. Am putut fi astfel îndemnaţi să ne preocupăm înăuntrul nostru de sensul sărbătorii, să observăm cîtă prezenţă a sărbătorii este în noi înşine.

 Socoteam că această atitudine a Bisericii e bine aşezată, asumată, decisă. Or, de cum s-a apropiat momentul primei „relaxări”, Biserica Ortodoxă a avut, public, un ton acut. În pofida măsurilor impuse de starea de alertă, Biserica a declarat că va da credincioşilor posibilitatea să se împărtăşească. Nu discut decizia în sine, ci argumentele ei. Dl Vasile Bănescu, purtătorul de cuvînt al Bisericii Ortodoxe, a afirmat că: a) împărtăşania e sfîntă şi nu poate constitui o sursă de infectare; b) autoritatea laică nu se poate amesteca în puncte esenţiale ale credinţei, care ţin de autoritatea Bisericii.

La ce asistăm? La nerealismul Bisericii? La judecata ei piezişă asupra situaţiei? La dorinţa Bisericii de a se impune public, ca organism spiritual rupt de societatea mare? Păi, izbeşte, în primul rînd, lipsa de discernămînt între planurile de realitate. Neintenţionată ori voită.

Nimeni nu contestă sfinţenia împărtăşaniei, a pîinii şi a vinului preschimbate în trupul şi sîngele Domnului. În împărtăşanie, cele spirituale coboară în cele materiale, spre a infuza în sufletul credincios începutul vieţii noi, înviate, „fără de sfîrşit”. Nu împărtăşania – în calitatea ei spirituală – e vizată de măsurile de protecţie, ci pericolul de contaminare prin instrumentele liturgice folosite. E menită împărtăşania să igienizeze linguriţa unică sau linguriţa rezervată fiecărui credincios? Aceasta să fie una dintre virtuţile ei: să aibă un garantat, uniform efect în plan fizic? Este Biserica sigură că – în actul concret al împărtăşaniei, cu instrumentele implicate, cu apropierile şi contactele între persoane felurite, sănătoase ori bolnave ori purtătoare de virus – orice pericol de contaminare e exclus? Îşi ia Biserica responsabilitatea de a şti asta? Nu şi-ar aroga competenţe străine dacă ar afirma aşa ceva? Este ea atotştiutoare, complet informată privitor la legile firii şi la lucrarea lui Dumnezeu asupra lor? Stă în firea credinţei să se refere, să se îndrepte, să se tindă către Dumnezeu. Nu să îl aibă în posesiune.

Să presupunem totuşi că, „asiguraţi” de Biserică, unii credincioşi se vor împărtăşi, fiind convinşi că nu o să se infecteze. Însă certitudinea neinfectării nu stă în puterea noastră, a oamenilor, nici a Bisericii. Unii dintre cei împărtăşiţi se vor putea infecta pe riscul lor, care îi priveşte pe ei înşişi, care priveşte angajamentul lor religios. Dar, de astă dată, actul lor nu îi priveşte doar pe ei. Nu priveşte doar relaţia lor cu Biserica. Ei îi pot infecta pe alţii, pot răspîndi boala care a anemiat deja grav viaţa societăţii româneşti şi a societăţilor occidentale. Îşi ia Biserica, în mod oficial, sonor, intransigent, riscul de a contribui la răspîndirea bolii? E realist să ignore pericolul? E realist să se declare atotştiutoare?

Apoi celălalt punct: anume că Statul încearcă să se amestece în treburile Bisericii, să-i impună anumite decizii, să-i încale autoritatea. E intelectual onest ca Biserica să susţină aşa ceva? Criza ne priveşte şi ne afectează pe toţi. Instituţiile Statului (o parte dintre ele) caută să ia cît mai bune măsuri de luptă împotriva bolii şi de prevenire a extinderii ei. Populaţia (în cea mai mare parte a ei) e disciplinată, are grijă de sine, dar şi de ceilalţi. Virusul provoacă, de partea lui, o periculoasă „solidaritate negativă”, de vreme ce trece cu uşurinţă de la o persoană la alta. Nu-i putem opune decît solidaritatea noastră, a societăţii mari, oameni credincioşi şi oameni neangajaţi religios deopotrivă. Toţi sîntem îndemnaţi să avem grijă de noi înşine şi de ceilalţi. E Biserica lezată, în drepturile ei, de această solidaritate? I se încalcă autoritatea prin măsurile luate de Stat ca să gestioneze – pe cît îi stă în putinţă – grija faţă de noi înşine şi de semeni? E dispusă Biserica să se manifeste ca organism care se pune pe sine înaintea atenţiei pentru semeni, religioşi ori nu?

Nu cred că vrea să-şi dea o asemenea faţă. Trecem printr-o criză majoră. Dar „criza” are printre înţelesurile ei principale şi pe acela de „judecată”, „discernămînt”. Toţi putem folosi momentul şi pentru a discerne – nu a separa – ceea ce e miez spiritual în credinţă de ceea ce e expresie a ei; ceea ce e posibilitate de transformare interioară de ceea ce e simbol, gest, practică religioasă. Simbolul, gestul, practica sînt fertile dacă orientează către reperul divin care le-a instituit. Altfel riscă să producă încurcătura planurilor de realitate. Simbolurile, gesturile, practicile sînt lucruri sensibile: importante în credinţă, ele nu pot totuşi să şi-o subsumeze. Modificările lor temporare – în faţa unui grav pericol comunitar – nu vor afecta condiţia credinţei. O pot afecta doar dacă discernămîntul între material şi spiritual adoarme. Nu cred că Biserica poate susţine, poate încuraja adormirea lui. Nici nu cred că îşi va apăra autoritatea – pe care nimeni nu i-o contestă – în dauna atenţiei faţă de semeni.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.