Strigoii politici
Zilele trecute m-am gîndit la fantome. Dar nu la spiritele neliniștite ale celor morți, care nu știu că sînt morți, ci la fantomele vii – acele consecințe fetide pe care acțiunile sau deciziile unora le lasă în urma lor. Bineînțeles, fantomele vii ne bîntuie din multe părți, totuși, cele mai viciate sînt cele politice. Căci, dacă strigoii personali mai pot fi ținuți în frîu, cei politici bîntuie și, uneori, bulversează pe termen lung o întreagă nație. Bunăoară, citind despre propunerea Ministerului Educației, potrivit căreia elevii clasei a VIII-a care nu vor obține anul viitor media 5 la examenul de Evaluare Națională să fie „obligați” să urmeze cursurile învățămîntului profesional, am adulmecat strigoii pe care Ecaterina Andronescu i-a lăsat în școlile profesionale.
În primul ei mandat de ministru al Educației (2001-2003) Ecaterina Andronescu a decis să le desființeze. Sau, după cum susținea, să le „restructureze”, să le „regîndească” și să le „adapteze” la piața muncii. Așa au apărut SAM-urile (Școlile de Arte și Meserii). Un soi de struțo-cămilă dezastruoasă, pentru că, dacă inițial școala profesională punea accent pe instruirea practică, oferind posibilitatea intrării rapide pe piața muncii, elevul neavînd însă baza teoretică necesară pentru a susține examenul de BAC, Școala de Arte și Meserii a marșat pe teorie, în detrimentul practicii. Volumul studiilor a ajuns astfel să fie mai mare pentru un elev al unei SAM decît nivelul unui elev de la un liceu teoretic. E drept, SAM-ul oferea posibilitatea înscrierii la Bac și, automat, continuarea studiilor superioare – ceea ce, după cum a declarat însăși Andronescu, a dus, paradoxal, la desființarea ei.
Pentru că, la al doilea mandat de Ministru al Educației, în 2009, Andronescu decide să desființeze și SAM-urile, motivînd, ulterior, că 97% dintre cursanți părăseau SAM-ul în favoarea liceului, drept care a decis că Școala de Arte și Meserii „nu este utilă”. Uitînd că, de fapt, întreaga „regîndire” colosală a școlilor profesionale tocmai asta a vizat: posibilitatea continuării studiilor teoretice.
În fine, locurile de la SAM au fost direcționate către liceele tehnice, fapt care a dus la necontinuarea studiilor pentru cel puțin 10% dintre elevii care terminau clasa a VIII-a – conform datelor oficiale din proiectul „Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020”, publicat de Ministerul Muncii. O altă statistică, de data aceasta a Institutului Național de Statistică, arată că, dacă în 2002 în şcolile profesionale erau înscrişi peste 270.000 de elevi, în 2012, numărul celor care au mai vrut să obţină o certificare a scăzut pînă la aproape 12.000.
În 2014, după o bîlbîială de mai bine de 10 ani, s-a reintrodus învățămîntul profesional, revenindu-se la formula de trei ani, după care funcționa în 2002.
Ideea că elevii care nu iau media 5 la examenul de evaluare să fie obligați să urmeze o școală profesională nu este una nouă. Tot Andronescu a avut-o acum cîteva luni. Care este însă contextul și care e substratul acestei „obligativități”?
La finele lunii aprilie, prin Hotărîre de Guvern, Ministerul Educației aproba cifra de școlarizare pentru 2019-2020, care prevedea reducerea numărului locurilor destinate elevilor care intră la liceu cu 29.400 (1.176 de clase de liceu), și creșterea numărului de locuri pentru învățămîntul profesional cu 5000.
Sindicaliștii din învățămînt au protestat atunci, susținînd că aceste cifre vor cauza, printre altele, și șomajul multor profesori. Într-un comunicat al FSLI, se susținea că „doamna ministru Ecaterina Andronescu promovează un ordin cu cifre de școlarizare nerealiste și discriminatorii, obligînd elevi cu medii sub 5 să meargă spre învățămîntul profesional și dual, condiție neprecizată de nici o metodologie, deci ilegală”. În ceea ce privește școlile profesionale, Simion Hancescu, președintele FSLI declara că, deși e de acord că numărul de clase în școlile profesionale trebuie să crească, acest lucru trebuie realizat după un plan gradual „care să răspundă nevoilor reale și actuale ale pieței muncii”, altfel există riscul ca în cîmpul muncii să ajungă absolvenți care nu vor avea unde să lucreze.
În urma protestelor sindicaliștilor, Ecaterina Andronescu s-ar fi răzgîndit și a trimis chiar ziua următoare noi propuneri pentru cifra școlarizării, declarînd totuși că „trebuie să facem mai multe clase de învățămînt profesional” motivînd, pe de o parte, cerințele venite din partea angajatorilor, pe de alta, faptul că elevii care nu obțin media 5 la examenul de evaluare „sînt candidați siguri la nepromovarea examenului de bacalaureat”.
În prezent, ideea obligativității a revenit. Consiliul Național al Elevilor a reacționat, pe bună dreptate: „Consiliul Național al Elevilor se opune cu vehemență unei măsuri care ar scădea drastic echitatea și calitatea din sistemul de învățămînt, conducînd spre tratarea școlilor profesionale drept o opțiune dedicată elevilor care, din cauza unei predări ineficiente sau a lipsei de sprijin, nu promovează Evaluarea Națională la finalul ciclului gimnazial.”
Bineînțeles, școlile profesionale sînt vitale în contextul în care în România ne plîngem constant de lipsa unor buni meseriași – în toate domeniile. Cu toate acestea, în prezent, în loc să creeze o imagine bună pentru școala profesională, Ministerul Educației se lasă în continuare bîntuit de strigoii doamnei Andronescu. Sugerînd „obligativitatea” pentru cei care nu iau media 5 la Evaluarea Națională, faci o Școală profesională la fel de atractivă ca un proverbial exil în Siberia, insinuînd că a fi meseriaș nu rezonează cu pasiunea pentru meserie, ci mai ales cu nereușita la un examen și, per total, cu o slabă pregătire intelectuală.
