Aproape că nu se bea niciodată apă

31 octombrie 2017
Aproape că nu se bea niciodată apă jpeg

La o întîlnire dintre expați, am fost întrebată: „Dar voi, voi, românii, ce obiceiuri de băut aveți?” În primul moment, aproape că nu am înțeles întrebarea. Obiceiuri de băut? Ăăă, adică, așa, ca în Adevăr sau provocare sau ca în 1, 2, 3, dăm tequila peste cap...? Recunosc, nu m-am gîndit pînă acum. Avem așa ceva, noi, românii? Știu că atunci am răspuns zîmbind, încercînd să salvez situația: „Avem toate obiceiurile de băut ale lumii la un loc. Pentru că nouă ne place să bem. Și bem, nu ne încurcăm. Nu ne trebuie trucuri sau jocuri pentru asta.” S-a rîs și s-a trecut la alt subiect.

Pînă la urmă, nu am spus o minciună, nu? Nouă, românilor, ne place să bem. O fi de la romani, o fi de la daci, o fi din vicisitudinile istoriei, mie îmi place să cred că românul bea frumos. Ca să petreacă. Ca să rîdă. Ca să danseze, uneori. Ca să cînte, deseori. El nu bea ca să uite răutatea lumii sau să uite de sine și nu bea ca să facă scandal, nu bea doar ca să se îmbete și sau ca să reziste unei alte zile de muncă, cum am văzut eu că ar putea fi cazul la alte nații.

Nu avem, dom’le, noi, românii așa ceva. Noi cînd bem, bem. Nu știu ce obiceiuri de băut avem, dar știu că bem de fericire, bem de necaz, bem cînd ne cunoaștem, bem ca să ne cunoaștem, bem cînd ne iese o afacere sau la începutul uneia, ca să fie de bun augur, bem cînd intră copilul la liceu sau la facultate, dar și cînd nu, bem la salariu, bem cînd nu mai avem bani, bem cînd sărbătorim, bem cînd comemorăm. Ce mai, bem tot timpul. De fapt, la toate ocaziile. Mai bine zis, facem din toate momentele cîte o bună ocazie de băut. Nu știu ce obiceiuri de băut avem, dar știu sigur că noi bem „un pahar de vin”, asta bem. Și pentru că nu trebuie să stea paharul gol, mai bem unul. Și pentru că nu e bine să bei singur, bei cu prietenii. Și mai știu că nu se „înnoadă” sau nu se „înnădește” băutura, paharul trebuie băut pînă la fund înainte de următoarea umplere. Nu știu ce obiceiuri de băut avem, dar știu că ne urăm tot timpul cînd bem „Hai, noroc!”, „Hai să trăiești!” sau „Cînd ne-o fi mai rău ca acum să ne fie!”. Și că avem rime pentru fel de fel de combinații fericite sau nefericite, „Vin după bere, o plăcere”, „Bere după vin, un chin”, dar și pentru continuare sau reluare: „Ș-altă dată / Ș-altă dată / O s-o facem și mai, și mai laaată!” Sigur că bem toate băuturile pămîntului, dar dacă ne lași să alegem, vom alege (dimineața, o țuică?) la masă un „vinișor”. Avem, n-avem obiceiuri de băut, dar știu că nu se refuză în ruptul capului să dai noroc, nu se refuză paharul de vin oferit. Nu se poate spune la paharul de vin oferit, „eu nu beau, mulțumesc”. Chiar dacă nu bei, trebuie să îl primești, să „închini”, să „dai noroc”. Poți pe urmă doar să mimezi băutul, dar poți să bei foarte-foarte puțin din paharul de vin dat cu cinste. Cineva te-a „cinstit”, trebuie să știi să „cinstești” la rîndu-ți. Iar dacă verși din întîmplare paharul pe care îl bei, se zice că, de dincolo, din lumea celor drepți, cuiva drag îi e sete. Și atunci trebuie să înclini paharul și să verși, din licoarea din paharul tău, cîteva picături pentru sufletul celui dispărut ...

 Și tot gîndindu-mă la... obiceiuri or fi astea?, am înțeles ceva. Am înțeles că, în toate momentele astea, vinul este actorul principal. Vinul este cel pe care românul îl prețuiește. Românul a avut viile, soarele, pămîntul ăsta bogat de la Dumnezeu, care a înlesnit podgorii și, de aici, vinuri alese, toate pe gustul lui. Tot românul are, dacă nu o podgorie sau o vie, moștenită din bătrîni, o viișoară în spatele casei, o viță, ceva, o boltă, tot are. Mai mult, românul știe dintotdeauna să facă vin. La el acasă. Știe el, pe limba lui, să îl lase la maturat, la limpezit, să îl păstreze într-un anumit fel de butoi, cu un anumit fel de căldură și de lumină și să îi dea aromă de lemn dulce, dacă vrea. Îl descîntă (îl și botează uneori, din exces de zel), îl cîntă, îl pîndește, îl așteaptă „să se facă”.

Vin lejer, de taclale, vin plin de savoare, alb, roșu sau negru, vinul stă în dreapta românului. E de încredere, e acolo în toate momentele cînd e nevoie de el. Pentru că există vinul, românul știe mai bine ca orice altă nație să petreacă. Vinul lui e de nădejde, nu te trădează, nu te ia de cap, nu te batjocorește. E un prieten, de-a dreptul. Și românul își respectă vinul. Te poate întreba chiar: „Îți place vinul meu?”

Recunosc că rar m-a pus pe gînduri o întrebare pusă la petreceri, dar acum... „obiceiuri de băut la români?”. Mi-a mai venit încă o dată să rîd, pentru că mi-am dat seama că cea mai bună traducere ar fi fost „obiceiuri de băută la români”, pentru că „băuta” e cu prietenii, cu petrecerea, cu cheful. „Nu avem, domnule, noi așa ceva. Noi avem vinul. Nu avem nevoie. Cînd vinul e atît de bun, ce nevoie mai ai de alceva? Bei și atît.” Așa trebuia să le zic. Că vinul e secretul. Numai că el vine cu cinstea lui.

De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.
Toate cadourile care contează jpeg
Treabă de interior
Sînt grozave poveștile despre clipele în care frica dispare.
Sensul victoriei lui Nicușor Dan jpeg
Sensul victoriei lui Nicușor Dan
Puține reușite politice m-au bucurat mai mult în ultimii (cam mulți) ani așa cum m-a bucurat victoria lui Nicușor Dan în localele bucureștene!

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?