Administratorul și cîinele

15 martie 2015
Administratorul și cîinele jpeg

De cînd ne-am mutat în blocul în care stăm acum, au existat, în zonă, niște prezențe constante. Zona nu a fost și nu este una deosebită prin ceva anume: e un loc nici prea frumos, nici prea urît, nici prea în centru, nici prea la periferie, în care se învîrte o lume nici prea burgheză, nici prea interlopă...

Cînd am luat în stăpînire apartamentul, și am venit pentru prima dată aici, la sfîrșit de ani 90, am avut, inițial, o reacție de respingere. Uitîndu-mă mai bine în jur, am reușit să descopăr niscaiva poezie pe sub obișnuitul cu tentă de derizoriu.

După mai mulți ani de locuit aici, pomii au început să crească, iarba să se-ndesească...Copacii s-au umplut de păsări, e adevărat că în cea mai mare măsură ciori. Și totuși, mai în fiecare dimineață, în afară de croncăniturile de rigoare, și pe lîngă strigătele celor în jur de 4 pescăruși aciuați pe acoperișul blocului de alături, se auzeau și se aud și niște triluri cu adevărat frumoase. Partea interlopă a lumii, alcătuită dintr-o serie de domni în vîrstă veșnic abțiguiți, care stau de vorbă, beau sau, uneori (și doar unii dintre ei) cerșesc, tot cu timpul, nu mi s-a mai părut amenințătoare: respectivii moși erau de-ai noștri, intraseră în peisaj...

Aceeastă lume pe alocuri precară, dar statică și nepericuloasă, era dominată de 2 personaje: Costică, dulăul din parcare despre care am tot scris; și dl Dumitrescu, administratorul. Despre Costică se știe deja că era un cîine bătrîn și galben cu ochi, după părerea mea, profunzi, care s-a luptat cu mulți alți căței (dovadă nenumăratele urme de pe botul său), dar niciodată cu oameni.

 Dl Dumitrescu (pe care mult mai trîziu am aflat că îl chema și Mihael) a fost administrator aproape de la început. Era un domn parcă mereu de vîrstă medie, nu foarte slab, nici prea înalt, cu o figură plăcută și mereu jovială. Răspundea în glumă la orice-l întrebai, dar fără să întreacă măsura. Și în fiecare glumă a lui era și o fărîmă din ceva serios (cum ar fi, de pildă, faptul că, tu, locatar onorabil în respectivul bloc, nu ți-ai plătit întreținerea...). Ceva serios strecurat în așa fel încît să nu fie deloc jignitor ori insinuant. Cînd aveai o problemă, inundație ori vreo altă calamitate, răspundea prompt, dar nu servil. Se vedea că nu-i făcea plăcere să fie scos din casă pentru respectiva chestie, dar, totuși, nu pregeta să-ți sară în ajutor. Pe scurt, pentru mine, una, era Admnistratorul. Perfect potrivit în rolul lui.

Vocea lui, zglobie, se auzea distinct din spatele blocului, de cîte ori trecea pe acolo. La fel cum lătratul gros, monoton și cumva lipsit de entuziasm (își făcea doar datoria...) al cîinelui Costică se auzea din același loc. Sigur că un om și-un cîine nu pot fi puși pe același plan... Doar că amîndoi făceau parte din geografia locului – erau Locul, două din fețele acestuia.

S-au dus amîndoi, și om, și cîine, cam în același timp. Cîinele a fost denunțat de cineva, dus la hingheri, de unde l-am salvat, dar, totuși, s-a îmbolnăvit. La vreo 6 luni de cînd a fost luat din locul său, a murit.

Ce s-a întîmplat cu dl Dumitrescu e cu adevărat grav, de-a dreptul tragic. Întorcîndu-se de la Enel, unde plătise factura pentru bloc, pe trotuar fiind, pe una din străduțele din zonă, a fost lovit de o mașină. De o mașină care se ciocnise de o altă mașină și care apoi a ricoșat pe trotuar. A fost dus la spital, dar a murit aproape instantaneu. O moarte absurdă și violentă pe care nu am cum s-o înțeleg. Sper că se va face dreptate și cine-i vinovat își va ispăși pedeapsa.

Oricum, de atunci, locul ăsta parcă nu mai e același. Și-a pierdut identitatea, e oarecare. Și, mai ales, e foarte trist.   

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.