Demască conspirațiile malefice împotriva țării, atacă din greu la Soros, la „Înalta Poartă“, la „multinaționale“, la „statul paralel“. Nici el n-aduce dovezi, dar pretinde și el că „așa i s-a spus“, „că toată lumea știe“, că „a citit în presă“.
Dumnezeu devenea tot mai încurcat pe măsură ce le intervieva. „Animalele astea, își spunea, au fiecare calități remarcabile, dar sînt mult prea unilaterale. Fiecare nu știe să facă bine decît un singur lucru – ceea ce-i insuficient pentru domnia asupra lumii. Cumva să rezolv situația întemeind o republică? Parcă totuși îmi place mai mult autocrația. Să mai fac o încercare.“ Așa ajunse la Om.
De exemplu, putea să îi facă „orbi“ și „surzi“, ceea ce era și mai ușor de priceput de omul din popor. Iar dacă tot s-ar fi temut să nu deștepte chiar și așa indignarea unor organizații ale nevăzătorilor sau hipoacuzicilor, dădea orice sfială la o parte și se servea de vocabularul tradițional în astfel de cazuri – mai ales cel zoologic: își trata adversarii politici drept „șerpi“, „vipere“, sau „cameleoni“, fără grijă că CNCD-ul ar putea fi sesizat de ipotetice organizații pentru apărarea tîrîto
Noi, oamenii de azi, cum ne-am dori Paradisul, dacă ni s-ar da voie să-l avem à la carte? Nu-i ușor de răspuns, dacă păstrăm regula inversării, căci le avem pe toate aici și acum.
Cînd sînt flămînd, îl pot urî pe cel care are o bucată de pîine, fiindcă el se satură și eu nu. Dacă sînt în stare, i-o iau; ori, la limită, îl ucid, ca să mănînc.
Am pariat pe ireversibilitatea Istoriei și pe iluzia optimistă că, de la un punct, ea va fi neîncetat confirmată la urnele de vot. Acum știm: n-a fost.
Ce se poate întîmpla? Să plece dom’ Tudose, să plece doamna Carmen, să plece dom’ Dragnea sau, deloc improbabil, să nu plece nimeni, ci să fie un mare „pupat Piața Endependenți“, că tot sîntem în țara lui Caragiale.
Lui Putin îi e frică de un simplu cetățean, fără putere politică, fără armată, fără poliție, fără spioni, fără bani, fără șanse electorale rezonabile, pe care îl arestează după bunul plac și îl declară vinovat de exercitarea unui drept recunoscut pretutindeni în lume
Sînt însă, în general, politicienii de azi mai corupți și mai incompetenți decît cei de acum douăzeci sau patruzeci de ani? Probabil că nu, dar publicul larg știe mult mai multe lucruri despre ei, mulțumită televiziunilor, hackerilor, marii accesibilități a tehnologiei de înregistrare audio-video.
Mitologiile lumii nu sînt, în cele din urmă, decît formule conspiraţioniste: lucrurile se întîmplă aşa cum se întîmplă pentru că un zeu, adică un umanoid excesiv de puternic, are anumite preferinţe sau antipatii. Războiul Troiei a fost o mare conspiraţie, ieşită din geloziile cîtorva zei, fiecare cu susţinătorii lor muritori.
Încă de pe timpul „celor şapte înţelepţi“ ai Greciei, omului şi mai ales omului politic i s-a cerut să fie raţional, adică să-şi stăpînească umorile şi pasiunile, dacă doreşte să trăiască bine, respectiv să guverneze bine. Şi tot de atunci a fost certat cu regularitate de filozofi cînd nu a făcut-o.
Într-un volum colectiv recent apărut, unul dintre autori, după ce denunţă în mod legitim o mulţime de imposturi academice, ca de pildă plagiate, se exprimă iritat şi împotriva unui alt gen de delicte intelectuale. Omul e supărat rău pe anumite „grupuri restrînse de intelectuali (afirmaţi mai mult ca epigoni, traducători a ceva care de peste 2000 de ani se tot tălmăceşte, care sînt gata să se mînie cumplit dacă scrii cumva nefiinţă legat şi nu cu liniuţă, care prezidează comisii, comiţii ş
Cînd, în 1997, publicam la Editura Nemira Turnirul khazar (împotriva relativismului contemporan), reeditat în 2003 de Editura Polirom cu completări importante, problema pe care mi-o puneam nu era, str...
Căutăm insistent informaţia, alergăm după ea, îi apreciem pe oamenii ce ni se par informaţi, dorim să fim şi noi ca ei; numim, uneori cu mîndrie, alteori cu resemnare, lumea în care trăim, "societatea...
