Am plecat înspre Kassel cu articolul lui Matei Martin în buzunar şi cu gîndul că mă întorc în acest oraş după cinci ani şi că le voi întîlni pe Lika şi Anca, prietenele mele de la ECLA cu care, în 2007, ne-am jurat că, orice ar fi, vom merge doar împreună să vizităm Documenta.
De fiecare dată, Bienala Bucureştiului m-a dus în locuri necunoscute sau imprevizibile. Şi totuşi, dacă în trecut vorbeam chiar de instituţii de artă sau muzeale, proprii expunerii (Simeza, Orizont, Centrul de Introspecţie Vizuală, Muzeul de Geologie), de data asta vizita bienalei devine şi mai intensă.
La mijlocul lunii mai, la Viena, cu ocazia Tîrgului de artă Viennafair, aveai şansa să vezi la un loc un număr impresionant de galerii şi spaţii de artă din România. Această prezenţă masivă, susţinută de către Institutul Cultural Român, îţi oferea o imagine destul de concludentă asupra scenei artistice locale şi asupra artiştilor români care funcţionează într-un circuit internaţional.
De la o vreme, începusem să mă cenzurez. Zîmbeam cumva neutru şi comentam la obiect. Nu mai exclamam entuziasmată ca la început, nu mai închideam ochii la interpretări magnifice la pian, la concerte monumentale de orgă, îmi ascundeam lacrimile necontrolate în faţa lui Michelangelo şi – în general – nu mai declaram sus şi tare ce mult mă emoţionează pe mine fiecare instalaţie a artistului X, că îmi dă o stare fizică proastă şi îmi face pielea de găină.
Protestul organizat de către Centrul Naţional al Dansului miercuri, 6 aprilie, în faţa Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, împotriva pierderii sediului din Teatrul Naţional şi neînlocuirii acestuia cu un altul permanent, a fost unul fără cuvinte, doar dans. Dans fără muzică. Doar mişcările corpurilor. Şi sunetul acestora în aerul proaspăt al dimineţii.
Mă uit în jur, semnez petiţii virtuale şi aflu de proteste împotriva zecilor de demolări. Demolări care nu se opresc. Artiştii nu au ateliere în care să lucreze şi atunci întreg oraşul devine un mare atelier: fie pentru lucrări în şi cu spaţiul public, fie pentru mici spaţii non-profit create de grupuri de artişti care expun arta lor şi a celor care cred în ceea ce cred şi ei. Spaţiile de artă supravieţuiesc pentru cîteva luni, cedează şi se închid.
În cadrul ediţiei a IX-a a Bienalei de Arhitectură, a fost itinerată la Bucureşti, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, o amplă expoziţie realizată de Swiss Architecture Museum Basel, în colaborare cu Architekturzentrum Wien: Balkanology. Arhitectura nouă şi fenomenul urban în Sud-Estul Europei.
Trec zilnic pe lîngă Palatul Ştirbei (Calea Victoriei, nr. 107). Îi admir arhitectura neoclasică şi cariatidele. De doi ani de zile, devin conştientă de ce se află în spatele palatului: un imens teren viran, în paragină, pe care îl văd din sălile de curs de la Universitatea de Artă. În vară aflu că ediţia a patra a Bienalei Tinerilor Artişti, coordonată de Mica Gherghescu, va avea loc în interiorul palatului dezafectat
Povestea bicicletelor începe de la o roată mare şi una mică. De la o şa, un cadru de lemn şi mult curaj. Porneşte de la Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti şi continuă cu o istorie contemporană a bicicletelor. Roţile din lemn sau fier au devenit oţel sau fibră optică.
Ceea ce mi se pare fascinant la Bucureşti este faptul că scena de artă nu este încă foarte dezvoltată. În Berlin – oraşul meu – e aproape plictisitor: ai prea multe spaţii de artă, prea multe galerii, prea multe muzee de artă contemporană.
Eu îmi permit ca artist să fiu propria mea societate pe acţiuni. Toate elementele de aici sînt o critică a scenei de acum, deşi recunosc, prin statement-ul meu, că, potenţial, e mult mai importantă şi mai interesantă, mai deschisă, mai bogată decît scena din care provin, cea comunistă. Şi pentru că e mai bogată şi are mai mari posibilităţi, are şi o mai mare răspundere.
O declaraţie publică, o lansare de carte şi o a doua opinie. Textul de faţă constituie o pledoarie pentru fotografie şi pentru un muzeu autohton al fotografiei. Este un text-fotografie-colaj, compus din două momente surprinse la debutul vizual al acestui an.
Am participat de curînd (joi, 21 ianuarie) la două lansări de carte. Două cărţi atipice. O istorie a literaturii române desenată de mari graficieni ai lumii de Nicolae Ioniţă (Editura Muzeul Literaturii Române) şi Pisica Pătrată.
"E de-ajuns să o porneşti în orice direcţie, şi, într-o bună zi, să te întorci în locul de unde ai plecat" " spune artistul mexican Rubén Ochoa despre expoziţia sa, "360
"Nu totul va aparţine, cu orice preţ, spectacolului, excepţiei, dar, promitem, fără ostentaţie şi fără patimă, vom încerca să vă descoperim vraja culorilor şi a formelor plastice într-o nouă lumină" "...
Înghesuit într-un spaţiu cu unghiuri drepte, aproape imposibil de "călcat" de altceva decît de-o felină, capul pisicii gri de la Podul Hasdeu e forţat să devină pătrat....
"Închidem străzile pentru maşini. Le deschidem pentru oameni." Străzile, spaţiu public şi nu bun privat, aparţin oamenilor, nu sînt doar locuri de trecere şi artere de circulaţie....
Instalaţia coregrafică (coregrafie sonoră) Cvartet pentru o lavalieră, noul proiect al Vavei Ştefănescu, va avea premiera pe 10 aprilie şi se va reprezenta apoi şi în zilele de 11 şi 12 aprilie, la...
Pînă pe 30 martie, Muzeul Municipiului Bucureşti găzduieşte expoziţia "Un secol de fotografie jurnalistică pentru ziarul Irish Independent, 1905-2005"....
Bucureştiul nu este încă o metropolă artistică, dar arta, aici, se află, ca pretutindeni, în mişcare: dacă Muzeul de Artă Contemporană din fostul Deal al Spirii găzduieşte artişti francezi, unul di...
Pe 10 noiembrie, cu cîteva zile înainte ca greva să înceapă, la Centre Culturel Suisse din Paris a avut loc vernisajul expoziţiei "LâEurope en devenir (Partie 2)", curatoriată de teoreticianul şi...
Cu ocazia Academiei de Toamnă "Europa Artium" (ajunsă la ediţia a şasea), la Universitatea de Artă şi Design din Cluj, profesori, teoreticieni ai artei, filozofi şi jurnalişti culturali au problematiz...
"Spaţiul Public Bucureşti" ( www.spatiul-public.ro) - platformă pentru discuţii, dezbateri şi acţiuni artistice, suită de evenimente curatoriată de către...
Considerată drept una dintre cele mai importante expoziţii de artă contemporană din lume, "Documenta" are loc o dată la cinci ani la Kassel, un mic oraş din centrul Germaniei, distrus aproape în to...
"Fuori Uso", "out of use", "out of order" sau "dezafectat", "abandonat": fiecare ediţie a expoziţiei internaţionale de artă contemporană "Fuori Uso" are loc la Pescara, în Italia, întotdeauna în locur...
Imensul cub negru plasat lunile acestea între clădirea veche şi cea nouă ale Galeriei de artă modernă şi contemporană din Hamburg - Hamburger Kunsthalle - generează automat în mintea privitorului cel ...
Muzeul German de Istorie din Berlin găzduieşte pînă în luna mai o expoziţie internaţională intitulată "Kunst und Propaganda. Im Streit der Nationen, 1930-1945" ("Artă şi propagandă....
Muzeul "Martin-Gropius-Bau" din Berlin găzduieşte pînă la 15 ianuarie 2007 expoziţia retrospectivă a artistei germane Rebecca Horn, prima de o asemenea amploare din 1994 încoace - "Desene, sculptur...
