Satele noastre „europene“

Publicat în Dilema Veche nr. 588 din 21-27 mai 2015
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

De fiecare dată cînd ajung întîmplător în locuri rupte de civilizaţie, cum ar fi satele din sudul ţării, mă gîndesc că şi ele fac parte cumva din Europa asta a noastră. Sînt sate „europene“. Cu tot cu uliţele lor prăfoase, pline de şanţuri şi de hîrtoape, cu casele din chirpici, cu latrinele din fundul curţii, gardurile şleampăte şi băncile din faţă porţilor de care atîrnă cîte un ciorchine de copiii bronzaţi, aproape în pielea goală, ca triburile din Africa pe care le vezi pe Discovery şi cu magazinele mixte unde bărbaţii se îmbată de la ora opt dimineaţa. Sînt localităţi înşirate de-a lungul şoselelor care fac legătura cu drumurile naţionale, care fac legătura, mai departe, cu drumurile europene, cu autostrăzi care duc în Germania sau Franţa. Cum poţi să compari astfel de sate cu cele de acolo, o lume încă neverosimilă pentru noi, a fermelor cochete, văruite în alb, a straturilor plivite atent de buruieni şi a şcolilor „de la ţară“, unde copiii învaţă să monteze pe computer filmuleţe despre istoria şi oamenii de vază ai satului lor (aşa cum am văzut într-un documentar Deutsche Welle)?

În satul acela din Ialomiţa unde am ajuns cu reprezentanţii unui ONG, toată lumea fumează Marlboro Lights şi aşteaptă ajutoare din străinătate. Cum văd pe cineva cu o valiză mare, burduşită, îşi zic: gata, au venit ajutoarele! Aşa s-au obişnuit de prin anii ’90. Se ridică împleticindu-se de pe scaunele din tablă de la bufet, se strîng în jurul omului cu valiză, întreabă pe cine caută şi îşi aprind ţigările lor Marlboro Lights. Comentează. Ce o fi cu valiza? O fi trimis-o fata aia care a plecat în Italia la muncă şi de atunci nimeni nu mai ştie nimic de ea? Sau băiatul ăla care munceşte de doi ani în Spania, „da’ n-a trimis un ban acasă la familia lui sau la altcineva din sat“? Italia şi Spania au devenit pentru ei locuri extrem de familiare unde te duci să te căpătuieşti, de unde te mai întorci sau nu, dar care nu au şi nu vor avea nici o legătură cu satul lor. În satul lor nimic nu se va schimba, pentru că le place aşa cum e. Mirosul de porc care vine de la coteţe să rămînă miros de porc, iar rachiul de la bufet să coste în continuare trei lei suta. Integrarea europeană e un termen inexistent. Oricum, această „integrare“ nu trebuie să depăşească „graniţele“ ogrăzii fiecăruia, se întîmplă undeva la Primărie sau mai departe, în afara satului lor. Ei au alte treburi. Cum ar fi certurile dintre vecini: „Păi, de ce să ia corcodele din corcoduşul care îşi are rădăcina în curtea mea şi dup-aia să facă ţuică din ele?“ Totuşi, aşteaptă „ajutoare“ din Europa sau de unde or mai veni ele, numai că şi în privinţa lor sînt suspicioşi: „Pătura asta îi cam subţire, nu e bună de învelit, aşa că o dăm la copii să stea pe ea cînd se duc la baltă, iar săndăluţele astea roşii le vindem la tîrg!“

Într-un alt sat, semnele „europenizării“ sînt şi mai puţin vizibile. Tinerii se duc seara la discoteca din satul vecin, fiecare călare pe calul său, fără şa şi cu părul dat cu gel. Nea Fane, de cînd i-a murit soţia, a luat-o puţin razna, se duce noaptea pe cîmp şi urlă ca lupii. „Pe babă, săraca, a călcat-o o maşină pe cînd transversa şoseaua, a aruncat-o pe sus, că era uşurică, tocmai în grădina lui Floarea, la douăj’ de metri de drum!“ Asta a venit pentru soţia lui nea Fane din „Europa“: un jeep cu două sute la oră! Nea Fane îşi aminteşte că e gazdă şi ne invită la el în curte. Îşi cere scuze „că e deranj“, acum e om singur, deh… Deranj e puţin spus, nu cred că am văzut în altă parte mizerie mai mare decît la el în ogradă. Şi îmi imaginez că nici atunci cînd îi trăia nevasta nu arăta mult mai bine. Casa mai are puţin şi se dărîmă. În curte zac nişte troace adunate acolo de zeci de ani. Un munte de resturi care nu-i folosesc la nimic, însă nu se îndură să le arunce. În bucătăria de vară, toate vasele au prins o mîzgă. „Să vă servesc cu ceva?“ Îl refuzăm ferm, deşi nu vrem să-l jignim. Omul se agită. Vrea să ne taie măcar cîte o roşie. De la el din grădină. Gust din roşie fără să mă ating de furculiţă, o iau pur şi simplu cu mîna din farfurie. E cea mai bună roşie pe care am mîncat-o în ultimii ani. Gustul acela inconfundabil de roşie românească. Pentru nea Fane, Europa e tare departe! Din maldărul de haine pe care l-am adus cu noi, îşi alege două perechi de pantaloni. De fapt, sînt blugi, dar nu contează. Să aibă nasturi care să se încheie, că ai lui nu mai au de mult nasturi, îi leagă în brîu cu un cordon. Vrea şi o pereche de pantofi pe care o să-i încalţe doar cînd o să meargă la oraş. Ca să nu-i strice. Acum are în picioare o pereche de şlapi cărora nu li se poate ghici culoarea iniţială. Cu ei umblă toată vara. Şi iarna cu cizme de cauciuc, căci „sînt nişte noroaie pe la noi, de n-aţi văzut!“. Ba am văzut, din păcate. Şi o să vedem şi mai multe.

Toate casele arată la fel ca a lui nea Fane. Este o indolenţă generală, orice casă se poate repara şi cîrpi pe ici, pe colo, fără o prea mare pricepere. Însă oamenilor pur şi simplu nu le pasă. Chiar dacă ar avea bani, tot nu şi-ar ridica o altă casă. S-au obişnuit să trăiască aşa. Am senzaţia că murdăria asta – „deranjul“, cum spun ei – le dă o senzaţie de confort. La fel şi şanţurile, gropile, noroaiele. Doar d-aia trăiesc la ţară… să le suporte pe toate. România „profundă“ n-are vreo legătură nici cu UE, nici cu comisiile europene. Aşa e ea, mai atipică. Şi oamenii nici nu-şi pun problema că ar putea fi altfel.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Volodimir Zelensky FOTO Profimedia
The Economist: Încercările armatei ucrainiene de a ocupa Crimeea ar putea duce la disensiuni serioase între Zelensky și liderii occidentali
Revista britanică a relatat că Occidentul se teme de o escaladare a conflictului în cazul unei ofensive a Forțelor Armate ale Ucrainei în Crimeea și de posibila utilizare a armelor nucleare de către Federația Rusă, ca răspuns.
vaccin covid foto Pixabay
COVID-19. Unde putem face vaccinul bivalent în România
La finalul săptămânii trecute a sosit în România vaccinul anti-COVID bivalent, care în statele din Vest se administrează încă din septembrie.
Zimbru Romsilva jpg
Un zimbru impunător, filmat la masă într-o pădure din Parcul Natural Vânători Neamț VIDEO
Cel mai mare mamifer terestru din Europa, zimbrul, are în Parcul Natural Vânători Neamț toate condițiile de hrană și adăpost. Este „la el acasă”, după ce specia a fost reintrodusă în urmă cu câteva decenii.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.