România: lucrurile bune pe care nu le vedem

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
România: lucrurile bune pe care nu le vedem jpeg

Scriu acest text pe terasa unui hotel din Larnaca, altminteri excelent. Am ales subiectul de azi fiindcă pot să-l scriu fără să fiu conectat la Internet, ceea ce, constat, e destul de greu. Dar, în orice caz, primul lucru bun, care se poate spune despre România, se referă chiar la conexiune.

INTERNETUL. Aici, la hotel, ca să am o conexiune şovăielnică, ar trebui să mă mut 30 de metri, pe un fotoliu de lîngă recepţie, mai puţin comod. Sînt totuşi aici într-un fel de vacanţă şi îmi permit să optez pentru comoditate. Aşa că mă veţi ierta că vă voi da doar cifrele pe care le am în cap: România are, e drept, un grad de penetrare de numai vreo 45% din totalul gospodăriilor. Însă ofertele furnizorilor sînt astrale, faţă de alte pieţe: pînă la 100 de megabytes pe secundă pentru mai puţin de 10 euro pe lună. România s-a conectat la Internet tîrziu, faţă de alte ţări. Dar atunci cînd a făcut-o, infrastructura şi tehnologiile au fost dintre cele mai moderne. Un exemplu concret: pe o terasă jalnică din Beiuş, wi-fi-ul e mult mai bun decît cel dintr-o sală de curs de la Budapesta, unde, paradoxal, cursul e despre Internet. E genul de avantaj pe care nu îl simţim decît atunci cînd ieşim din ţară şi ceea ce nu resimţeam ca o problemă începe să ne supere.

PACHETELE TV. Furnizorii de cablu şi DTH din România oferă peste 100 de canale la preţuri comparativ mici faţă de alte pieţe. Într-un hotel din Londra, de exemplu, poţi, de regulă, privi în jur de 20 de canale, recepţionate prin antenă. E drept, posturile britanice sînt incomparabile cu cele româneşti şi, dacă ar trebui să aleg, aş opta pentru primele. Însă nu e vina cabliştilor: chiar dacă, în mare parte, constă în gunoi, oferta acestora e, tehnic vorbind, mult mai bogată decît cea din alte ţări. Prezenţa a două-trei canale de ştiri care transmit într-o limbă inteligibilă (BBC, CNN, Euronews) pare neglijabilă din România, dar te face să oftezi la hotelul din Cipru, unde CNN-ul e singurul post anglofon, între cele în limba greacă şi Pervîi, Canalul ruşilor, pe care îl găseşti, nu ştiu de ce, pe vreo zece butoane. Or, Ciprul e o ţară în care engleza se studiază obligatoriu, şi cu folos, la şcoală, se circulă pe partea stîngă a drumului, prizele au trei conectori şi britanicii au încă baze militare.

● SIMONA HALEP. Am scris deja despre valenţele de simbol naţional ale jucătoarei de tenis. Lăudabil, presa se ocupă de Simona, ori de cîte ori aceasta participă la un turneu sau urcă în ierarhia mondială a jucătoarelor. Ar mai fi de adăugat şi faptul că ştirile apar în toate cotidienele şi publicaţiile online, indiferent de aservirea politică a acestora. Halep este, prin urmare, şi o temă unificatoare, unul dintre puţinele subiecte necontroversate în România. Jurnaliştii români ar putea, totuşi, merge un pas mai departe. Nu am prea citit interviuri şi nu am văzut reportaje sau portrete ale Simonei Halep. Mereu în competiţie, jucătoarea e, desigur, greu de găsit. Dar, cu siguranţă, efortul merită.

● APA MINERALĂ. Prima oară am dat peste ea, în afara României, acum mai bine de zece ani. Eram în Grecia, o ţară în care apa e bună şi se consumă în cantităţi mari, din cauza căldurii. Dacă nu mă înşel, Coca-Cola tocmai achiziţionase Dorna, pe care a transformat-o într-o apă cam acidulată şi nu prea gustoasă. Dar, în orice caz, apa din România se compară cu Evianul, Perrier-ul şi alte mărci vîndute în restaurantele pretenţioase. Nu mă pricep la exportul de apă, dar sînt convins că e o miză mult mai bună decît interesantele, dar prea scumpele (din motive care ţin de fabricaţie) vinuri româneşti.

● BANII DE PLASTIC. Par o trivialitate sau un fapt anecdotic, dar nu sînt. La punerea în circulaţie, s-a spus că sînt un surogat ieftin. Dar, acum cîţiva ani, în nu mai ştiu ce ţară, am pomenit, într-o doară, despre bancnotele noastre, într-o adunare multinaţională. Celor cu care eram nu le-a venit să creadă. Am scotocit în rucsac după banii pe care îi scosesem din portofel şi îi pusesem la păstrare, ca să nu-i încurc cu cei locali. Atunci cînd i-am scos, toată lumea s-a minunat. Am făcut cadou cîteva bancnote mici şi toată lumea a fost încîntată.

De curiozitate, deşi m-am simţit ca un clovn, am repetat de cîteva ori, de atunci, rutina. Voiam să văd reacţia, iar cei din jur s-au minunat, de fiecare dată.

Din nou, nu sînt conectat la Internet, aşa că nu pot să vă dau detaliile, dar din amintiri ştiu că banii de plastic sînt o idee nouă, ieftină şi fiabilă. Îi mai are, dacă nu mă înşel, Hong Kong-ul. Sîntem, cum ar veni, în avangarda emisiunii de monedă.

Am putea să ne lăudăm cu toate aceste lucruri – şi eventual cu altele – într-o campanie patriotică, ca aceea făcută de Gândul şi GMP? Nu ştiu, dar într-o ţară cu drumuri execrabile, mîncare mediocră, salarii mici şi politicieni sub orice critică, ele sînt, măcar, cîteva motive de bună dispoziţie personală.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.