Moderatorul-cîrpă şi moderatorul-fiară

Publicat în Dilema Veche nr. 477 din 4-10 aprilie 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Multele televiziuni numite „de ştiri“, apărute în ultimii ani, au creat o nouă categorie de oameni care apar la TV. Nu e vorba de detestabilii şi detestaţii analişti, ci de mai discretele personaje desemnate cu numele de „moderatori“. Voi păstra acest nume ca să ştim despre ce vorbim, dar, fiindcă nu se potriveşte cu ceea ce e, de regulă, o gazdă de talk-show, îi voi adăuga doi determinanţi: „cîrpă“ şi „fiară“.

Voi începe cu însuşirile comune ale moderatorului-cîrpă şi ale moderatorului-fiară. E vorba de două specii fără trecut, inclusiv profesional. CV-ul varietăţii „cîrpă“ se rezumă la cîţiva ani de reporterlîc plebeu, cu promovarea obligatorie în funcţia – la fel de impropriu denumită – de corespondent, zisă şi „om de live“. Spre deosebire de corespondentul autentic, de pe vremuri, care îşi făcea veacul în locuri îndepărtate şi trimitea de acolo corespondenţe, acest gen de reporter-rîşniţă e un fel de accesoriu al echipamentului de transmisii directe, cel numit SNG. Echipamentul şi anexa lui de carne se deplasează împreună, nu mai departe de Parchet sau de Curtea Supremă de Justiţie, de unde turuie ştirea cu clanul X sau cu politicianul Y, care rămîne în arest. Care ştire, desigur, nu e nici o ştire, cît timp X sau Y nu au fost eliberaţi, dar umple cîteva minute din jurnalul tuturor televiziunilor. De altfel, aţi văzut prin oraş, SNG-urile posedă ceva numit spirit gregar, fiindcă adună singure o turmă, pe la sediile diferitelor instituţii.

În ipostaza de accesoriu de live, omul nostru s-a ocupat, totuşi, cu ceva care seamănă a ştiri, chiar dacă, de fapt, nu sînt ştiri. Atunci cînd e promovat la rangul de moderator, renunţă cu totul la acest gen jurnalistic, pentru a le dezbate. Pe ele, ştirile care nu există, fiindcă moderatorul nu le-a pus în jurnal pe vremea cînd era reporter. La nonştirea cu „rămîn în arest“ se adaugă numeroasele mizerii aruncate în piaţă de politicieni – unii despre alţii, despre Gigi Becali, despre toată lumea – iar apoi mai vin la rînd diferite discuţii despre diferite partide falite, care se scindează şi fuzionează într-un ritm care n-are nimic în comun cu folosul telespectatorului. Şi, în fine, mai e, sus de tot pe listă, bătutul cîmpilor la timpul viitor, fiindcă, în România, media se ocupă din ce în ce mai mult cu ce va fi. Aţi observat că pînă şi meteorologii îşi desfăşoară tot mai mult activitatea în studiouri, şi nu pe lîngă baloanele acelea despre care se spun bancuri.

Viitorul, ca materie primă, are două avantaje. Primul e că nu poate fi infirmat şi, deci, îţi permite să te inflamezi şi să te contrazici la nesfîrşit, mai ales dacă ai idei fixe şi certitudini exagerate de sine. Al doilea, care decurge, este că diferitele lucruri care se vor întîmpla – în primul rînd, catastrofe politice cauzate de adversari – sînt uşor de clocit în cuibarele în care stau, ca găinile, consultanţii politici ai partidelor, de unde, miraculos, ajung apoi la TV.

Bramburelile de acest tip – pe care mă voi încăpăţîna să le numesc „dezbateri“, din nou, ca să ştim despre ce vorbim – umplu spaţii mari din grilele televiziunilor pe care, de asemenea, insist să le numesc „de ştiri“, deşi nu dau ştiri. Nu poţi s-o ţii într-un jurnal continuu, aşa că, între jurnale, mai trebuie să introduci ceva, iar asta se rezolvă cu pseudoformatul pe care l-am descris. După următorul jurnal, sau chiar după următoarele două, se schimbă omul din studio, genericele. Brambureala continuă, însă, în acelaşi studio, cu aceiaşi invitaţi – sau cu cei care au fost ieri la emisiunea cealaltă. Pe lîngă faptul că o asemenea cacealma e foarte convenabilă pentru politic şi politicieni, marele avantaj al televiziunii e că îşi umple către o oră de emisie, cu costuri care tind să egaleze salariul celui de care nu ne putem descotorosi în articolul de faţă, eroul nostru, moderatorul. Ceea ce explică şi statutul în general precar, interşanjabil şi lipsit de glamour al acestuia.

Intră în scenă, acum, cele două categorii despre care vorbeam la început. Contrar morfologiei, la TV, cîrpa e de sex feminin şi fiara – de sex masculin. Dar nu întotdeauna. Cîrpele-mascul par cu atît mai cîrpe cu cît stau între fiarele în general posesoare de testosteron, la fel cum fiarele de sex feminin sînt stridente în ansamblul nu calin şi sexi, dar, cel puţin, aparent-neutru, distant-slugarnic al suratelor cîrpe. Dar să le luăm pe rînd, începînd cu cele din urmă. La nonformatul despre care vorbeam mai sus, există cel puţin două tipuri de presiune din exterior. Prima e a partidelor politice, care îşi fac liste cu aşa-zişii vectori de imagine, oamenii pe care îi trimit la TV. Una dintre însuşirile moderatorului-cîrpă e aceea că nu are nici un control asupra numelor pe care le va avea în studio. Nu poate schimba, de regulă, nici compoziţia partizană a platoului, fiindcă televiziunea trebuie să respecte proporţiile parlamentare sau, dimpotrivă, să se conformeze interdicţiilor patronului cu privire la cutare partid. Analiştii casei sînt ai casei mai mult decît moderatorul-cîrpă, care e mutat în grilă, de ici-colo, mai des decît ei. Şi, în fine, ceea ce e mai trist pentru moderatorul-cîrpă e faptul că temele şi abordările îi sînt dictate de undeva, de mai sus, de la posesorii unor funcţii ezoterice gen „Editor Of The Day“ sau „Senior Editor“.

În acest gen de halucinaţie recurentă, moderatorului-cîrpă nu-i trece prin cap să-i întrerupă pe politicieni, să îi despartă cînd se încaieră sau, cu atît mai puţin, să deturneze monoloagele paranoid-analfabete ale cîte unui analist care a avut o zi proastă sau o temă la fel. Aşa încît, nu îi rămîne decît să aprobe din cap, ca acel kitsch canin pe care îl vedeam pe vremuri, pe geamul din spate al maşinilor, zis Căţelul afirmativ.

Dar cine vrea să fie atît de nefericit? De ce s-ar apuca cineva de o astfel de meserie-coşmar? Schizoidul suflet al acestui gen de gazdă (sau mai degrabă majordom) TV e permanent încălzit de o licărire de speranţă. Conform vorbei napoleoniene cu raniţa şi bastonul de mareşal, fiecare cîrpă are întipărită, în ţesătura ei, o efigie de fiară, ca la Giulgiul din Torino.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.