Leii tineri din corporații
Într-o vineri seara, pe o terasă din Centrul vechi, în timp ce aşteptam un amic, am tras cu urechea la ce se vorbea la masa zgomotoasă de lîngă mine. Erau cinci bărbaţi în jur de 30 de ani, puteai să juri că-s fraţi sau oricum semănau între ei, aveau un aer comun. M-am prins destul de repede că erau „colegi de birou“, angajaţi ai aceleiaşi firme şi tocmai asistam la momentul de relaxare supremă, aşteptat o săptămînă întreagă şi care se numeşte „berea de vineri cu băieţii“. Cunoşteam schema mai de mult, de la alţi prieteni care munceau 8-10 ore pe zi, cu „condică“: vineri se iese în oraş, cu beţia obligatorie, sîmbătă e zi de refacere, duminica e zi dedicată treburilor gospodăreşti, cumpărăturilor la hipermarket, soţiei, iubitei, copiilor, dacă există.
Cei cinci se comportau ca nişte lei tineri care tocmai au scăpat din cuşcă. La început, nici nu înţelegeam ce vorbeau, articulau doar începuturi de fraze, se acopereau unul pe altul, adulmecau, hăhăiau, gîlgîiau berea cu sete. Nu prea ştiau ei ce să facă cu cele cîteva ore de libertate programate vineri seara. Treptat, se închega însă o conversaţie. Era vorba despre o tipă nouă, de la nuştiuce departament, care le făcea mizerii la toţi. Înţepată, ambiţioasă, carieristă, în plus, pila lui cutare, aşa că nu putea nimeni s-o dea în gît, în mod „oficial“. Iar de săpat pe la spate, mai greu, la treaba asta se pricep de obicei femeile, iar colegele lor nu se aflau aici. Băieţii nu-şi pierdeau timpul cu intrigi şi strategii, abordarea lor era mult mai directă – trebuia „să i-o tragă“ careva, respectiv unul dintre ei, ca să se potolească. Îşi aruncară unul, altuia priviri conspirative, ca între cotoi. Care se bagă? Desigur, toţi se simţeau în stare să o facă, mai ales că tipa nu arăta rău, „nu prea are ţîţe“, însă nici unul nu s-ar fi împiedicat, la o adică, de acest mic amănunt. „Bă, dar nu-i măritată?“, îndrăzneşte unul mai timid, care se preface că are probleme de moralitate. „Şi ce-i cu asta? Cu atît mai mult!“, sar ceilalţi. Cu sensul de „să se înveţe minte!“ „Pe Facebook zice că e într-o relaţie!“, face unul despre care am senzaţia, din conversaţie, că o cam place pe fată, pe bune. „Aha! Puteam să pun pariu că nu-i măritată! Păi, cine s-o ia pe aia… să facă instrucţie cu el în pat? Să-i aplice organigrama! Şi metodele de implementare…“ Toţi rîd. Concluzia: dacă nu e măritată, e clar curvă şi „şi-o pune“ cu oricine. Aşadar, care se bagă? Băieţii cad pe gînduri, dacă ar fi fost un pic mai beţi, era rost şi de un pariu. „Bă, dar nu i-o trage X?“ X era pila tipei, un şef, se pare. Mda, aici e o problema – dacă i-o trage X (care e un cretin, dar e şef şi e în relaţii bune cu Y, care e un mare manager al firmei), ei, cei cinci masculi feroce, nu pot să se bage peste X. Să-i strice lipeala, are şi X socotelile lui. Însă nimeni nu ştie dacă X i-o trage sau nu cu adevărat, sînt doar zvonuri. Dintr-odată, tipa devine intangibilă ca posibilă amantă a lui X, iar băieţii devin frustraţi, după ce se imaginaseră deja în diferite ipostaze cu noua lor colegă. Cel mai tupeist, care venise iniţial cu propunerea, sparge tăcerea: „Bă, poate că nu i-o trage! Poate că doar îi dă… Pe sub birou!“ Rîsete. „Ce, se pune?“ „Da bă, se pune!“, replică altul, uşor melancolic. Pentru că se află într-un impas, băieţii mai comandă un rînd de bere, dau noroc, ciocnesc sticle, gîlgîie şi brusc se simt din nou plini de curaj. În fond, e doar un exerciţiu de imaginaţie, e vineri seară, au cîteva ore de libertate şi li se dă voie să fantazeze orice.
Tupeistul, care e cel mai ameţit, ia cuvîntul: „Bă, eu mă bag şi peste X, la o adică! Mi se rupe, că tot vreau să mă car din firmă! Acuma, dacă tot am vorbit, se impune să i-o trag lu’ aia mică! Aşa, de plecare.“ Ceilalţi îl aprobă, mai că nu-l aplaudă, ca la partid. Şi începe să facă un scenariu. Nu pot să redau aici nici detaliile, nici limbajul (pe care, şi pînă acum, l-am modificat, pe alocuri). Pentru că imaginaţia e pe gratis, intervin şi ceilalţi cu sugestii.
După ce o seduc, îşi fac toate poftele şi o violează în grup, la modul ficţional, pe colega lor, o abandonează ca pe o femeie gonflabilă care tocmai s-a fîsîit. E deja tîrziu, au băut fiecare cîte cinci beri, e timpul să meargă în club, unde e posibil să întîlnească femei reale. Şi e posibil să încerce să le agaţe, dacă nu se fac prea repede pulbere. Haita lor va migra din club în club pînă spre dimineaţă, cînd colega lor va fi de mult dată uitării. A doua zi, le va fi rău, se vor drege cu o ciorbă şi se vor ciondăni cu iubitele sau soţiile care nu acceptă ritualul lor de vineri seară. Duminica va trece greu şi într-o îmbufnare totală, îşi vor spăla hainele şi vor face curat prin casă. Iar luni vor fi din nou la birou, micii roboţei ai marilor firme, colega carieristă le va zîmbi acru şi va continua să le facă mizerii, iar ei vor coborî ruşinaţi privirile. Da, e posibil să fie totuşi amanta lui X, dar care e treaba lor? Vor ridica din umeri – important e ca job-ul să fie safe, să-şi plătească ratele, să-şi permită o vacanţă. Unde sînt leii tineri de vineri seară?
