Groapă din Carpaţi

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

Era o modă să fii munţar sau munţoman, aşa cum, într-o vreme, dădea bine să fii karatist. Acum, nu cred că mai este, pentru că n-am mai văzut grupuri mari de tineri în Gara de Nord, cu rucsacuri cît o casă în spate, de care să atîrne cortul, izoprenul, chitara şi ceaunul de mămăligă. Nu i-am mai văzut nici prin trenuri, făcînd cheta ca să dea bani la naş, la întoarcerea acasă, întinzînd coltuce de pîine în ultima conservă de pateu şi legînd uşile vagonului cu cordelină, ca să nu urce pantofarii. N-am mai auzit nici „Imnul Bucegilor“, nici refrenul de la „M-a ţinut mama acasă“, urlat din toţi rărunchii – „Nu mai pot să mai suport,/ la munte vreau să mă întorc!“ Probabil că munţarul (sau munţomanul) e acum o specie pe cale de dispariţie şi-mi pare rău, pentru că sufletul său era greu de înţeles şi delicat ca o floare-de-colţ. Pe unde or fi băieţii aceia sensibili, cu părul lung şi gene întoarse, ca de fată, care cîntau atît de frumos la chitară şi se îmbătau ca porcii cînd ajungeau la cabană? Pe unde or fi acele fete zdravene, stoice şi multifuncţionale, care suspinau cînd ascultau „Delirul“ („Şi rîd şi plîng şi te strig delirînd!“) şi îi cărau pe băieţii cei sensibili şi beţi, în spate, pînă la cort? Pe unde or fi Şarpe, Micuţul, Piticu’, Sconcsu’, Microb? Aş suferi dacă aş afla că acum merg în concediu în Antalya la all inclusive, că gîfîie cînd urcă cinci trepte, de la prea multe ţigări Carpaţi fumate atunci, pe munte, că ascultă manele.

Orice grup de munţomani care se respectă avea un „fluieraş“ şi o „măturică“. Fluieraşul deschidea drumul şi „monomul“ (un şir indian care intra „pe traseu“ şi se căţăra pe munţii patriei) fluiera din fluier la restrişte, şi nu numai. Măturica închidea monomul şi-i „mătura“ pe cei leneşi de pe cărare, îi forţa să nu rămînă în urmă. La noi, Groapă era măturică şi era puternic ca un zmeu. De ce i se zicea Groapă, nu-mi amintesc exact, poate că din cauza faptului că atunci cînd se punea pe mîncat (şi pe băut), în el intrau multe, era ca o groapă fără fund. Sau din alte motive. Era băiat bun Groapă, nu se dădea aiurea la munţomanele cele mici, noi în grup, nu făcea scandal cînd bea, ba chiar aplana conflictele munţomăneşti, făcea cu drag focul şi alte treburi din astea gospodăreşti, pe lîngă cabană, nu avea fiţe de alpinist, să se cocoaţe cine ştie pe unde şi să ne dea emoţii tuturor, dormea de unul singur în cortul lui de două persoane, pe care şi-l monta chiar la marginea taberei noastre, ca şi cum şi-ar fi propus să stea de veghe şi să ne apere de primejdii nocturne, dar sforăia de se cutremura cortul. Cînd eram „pe traseu“, în zorii zilei, şi fluieraşul dădea tonul la „imn“ („Imnul nostru preferat / e un imn despre căcat“) ca să ne trezim de-a binelea şi să ne umplem inimile de voioşie, că doar d-aia urcam pe munte, era reconfortant să auzi vocea caldă şi groasă a lui Groapă, undeva în spate: „Arde-o, frige-o, ram, pam, pam!“ Te simţeai, cumva, în siguranţă.

Odată, la un revelion la Cuca (frumoasă cabană din sălbăticie, fără apă, fără curent electric, doar cu lămpi cu carbid), Groapă a cărat de acasă, în rucasul său din acela cu cadru, cum erau pe atunci, o oală cu sarmale făcute de maică-sa. S-a abţinut şi n-a gustat nici măcar una, de poftă, a pus oala la păstrare, afară, în zăpadă, pentru seara de Anul Nou. A fost cel mai scurt revelion din istoria munţomanilor. Pentru că am început devreme, că tot n-aveam ce face în cabana aia, am lălăit tot repertoriul de cîntece, am tropăit cu bocancii noştri de se zguduiau munţii din jur, iar înainte de doişpe eram cu toţii chercheliţi bine şi am căzut ca muştele, care pe unde a apucat. Doar Groapă a rămas singur în sala de mese, unde, pe la 3 dimineaţa, asculta Baniciu la casetofon, se îndopa cu sarmalele lui, pe care le mînca cu mîna, direct din oală şi, pilit şi trist, lăcrima. Nu v-am spus eu că sufletul de munţar e complicat şi greu de înţeles, delicat ca o floare-de-colţ?

Iar în ultima zi, cînd am rămas cu toţii fără ţigări, tot Groapă a fost cel care pitise un pachet de Mărăşeşti – l-a scos din rucsac cu gesturi de magician şi ne-a dat ţigări la toţi. Cam ude şi cam greu de tras din ele, însă le-am fumat şi ne-am umplut din nou inimile cu voioşie, cînd coboram de pe munte, iar Groapă din Carpaţi, rămas ultimul, ne mătura urmele, lăsînd zăpada imaculată, ca şi cum n-am fi trecut niciodată pe acolo, ca şi cum acele timpuri nici n-ar fi fost. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

The Oppidum propune cel mai mare buncăr pentru miliardari din lume FOTO Oppidum/Mega
Buncărele miliardarilor: cum încearcă elitele lumii să fenteze apocalipsa VIDEO
Cei mai bogați oameni din lume se izolează din ce în ce mai mult de pericolul schimbărilor climatice, al pandemiilor globale și al epuizării resurselor", scrie Douglas Mark Rushkoff, teoretician media.
marcel ciolacu jpeg
Ciolacu: Pentru PSD, prezidențialele sunt cea mai mare provocare în 2024
Șeful PSD crede că „cea mai mare provocare” pentru partid în 2024 sunt prezidențialele, partidele de stânga eșuând în ultimii ani în a găsi „coerenţa” pentru a câștiga funcția din fruntea statului.
camioane   shutterstock 1978869203 1 jpeg
Camioanele înmatriculate în UE, interzise în Rusia din 10 octombrie
Circulaţia camioanelor înmatriculate în statele membre UE va fi interzisă în Rusia începând cu 10 octombrie, potrivit Kremlinului, ca reacție la interdicția impusă Rusiei în urmă cu câteva luni.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.