Fane, punkistul

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

Cel mai înfiorător punkist pe care l-am cunoscut se numea Fane. O să ziceţi – păi ce, ăsta e nume de punker?! E adevărat, pe lîngă Killeru, Canibalu sau Microb, Fane este un nume cît se poate de paşnic, care nu-ţi trezeşte nici un sentiment anarhic. În plus, Fane nici nu arăta ca un punkist. Nu avea creastă vopsită în culori ţipătoare, nici lanţuri, nici box cu care să storcească mutre. De fapt, nu semăna a punker mai deloc, ba dimpotrivă. Ca look, părea mai degrabă desprins din Jesus Christ Superstar – cu plete şi barbă, angelic şi în acelaşi timp diabolic, un Jesus confuz şi revoltat. Din cînd în cînd, îşi amintea că el e de fapt punker şi se punea pe urlat: „Punk is not dead, să moară mama!“, fugărea pisici şi scotea un briceag cu care scrijelea copaci. Desigur că asculta Sex Pistols, Ramones, Bad Religion, iar uneori, cînd era mai chill, Green Day. Nu l-am văzut niciodată treaz. Bea de toate, de la Genocid la spirt medicinal. Cînd era prea beat ca să se ţină pe picioare, se prăbuşea dramatic, odată – de pe un ponton direct în apa care nu-i trecea de mijloc. Mă mir că nu s-a lovit, dădea din mîini disperat, în apa aia, credea c-o să se înece.

Era mereu însoţit de singurul lui prieten – un blond cu părul creţ, îmbrăcat într-un hanorac negru, un soi de hip-hoper, mereu tăcut, mereu cu gluga trasă pe ochi. Părea un fel de gardă de corp a lui Fane, îl supraveghea din umbră. Habar n-am ce prietenie se înfiripase între aceşti doi oameni atît de diferiţi, ce-şi vorbeau ei în beţia lor comună, ce sentimente îi uneau. Se putea spune că „umblau împreună“, asta ar fi cea mai potrivită descriere. Uneori, Blondu începea să danseze ca pe sîrmă, fără muzică, aşa, pe muteşte. Dansa în jurul lui Fane, fluturîndu-şi hanoracul, dînd din mîini ca din nişte aripi negre, malefice, rînjind, pînă cînd îl ameţea pe Fane de tot. Ţipa la Blondu: „Du-te, băh, şi te culcă, să moară mama! Eşti beat muci!“ Pentru Blondu, dansul era o expresie supremă a mulţumirii de sine.

Cînd i-am întîlnit pe Fane punkistul şi pe Blondu, bîntuiau o tabără de SF-işti, care se organiza anual pe o insuliţă de pe Dunăre (în afară de anii ploioşi, cînd insuliţa era acoperită de ape). Cred că Fane era singurul fenomen SF din tabără. În timp ce tinerii pasionaţi de gen îşi organizau viaţa la cort, pescuiau, se ungeau cu alifii împotriva ţînţarilor şi discutau despre Asimov, Fane, cu casul pe un umăr, din care răsuna o punkăreală de-a lui, se împleticea printre corturi, împiedicîndu-se de beţe şi smulgîndu-le cu totul din pămînt, îi deranja pe jucătorii de badminton, cădea prin smîrcuri cînd o pornea la vînătoare de broaşte. Noaptea ori dormea în sacul lui soios de dormit, chiar pe malul apei, ori scotocea prin rucsacurile SF-iştilor după rezerve de alcool şi ţigări. Uneori, urla de unul singur, ca un cîine la lună: „Punk is not dead, să moară mama!“ În seara cînd a venit Mironov – invitatul special al taberei – ca să le povestească SF-iştilor, pe puntea barcazului, despre lumi galactice şi posibile civilizaţii extraterestre, se auzea Fane cum vomită, cu icnete, prin boscheţi. Era o creatură fabuloasă, dintr-un univers cu totul paralel, însă SF-iştii n-o recunoşteau ca atare şi nu voiau să o vadă, nu puteau să conceapă că extratereştrii sînt, de fapt, printre noi. Tîrziu în noapte, după ce Mironov a plecat şi Blondu a început să danseze ca pe sîrmă, pe puntea barcazului, rînjind, cu o lumină stranie pe chip, am fost convinsă că nu are în el nimic uman, e doar un robot comandat de Fane, pregătindu-se pentru marea invazie.

A doua zi s-au cărat din tabără, au plecat spre 2 Mai – „să caftim hipioţi“, sau cel puţin aşa s-a exprimat Fane. Ochii i-au sticlit cu duşmănie. „Băh, eu n-am nimic cu ţiganii, cu ungurii şi cu negrii… dar am boală pe hipioţi, să moară mama!“ Cînd am ajuns şi eu la 2 Mai, două săptămîni mai tîrziu, Fane îşi instalase sacul lui soios de dormit lîngă terasa de pe plaja de la nudişti (terasă care azi nu mai e!), trăind într-o dulce fraternizare cu hipioţii locali şi cerşindu-le bani de vodcă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Muzeul Antipa nu se va deschide din 15 mai jpeg
Persoanele cu nume de animale au acces gratuit, marți, la Muzeul Antipa
Muzeul Antipa anunță că persoanele care poară numele unui animal au acces gratuit la expoziții, marți, pe 4 octombrie, de Ziua Mondială a Animalelor.
Mangia2 jpg
Devis Mangia, hărțuire sexuală și la Craiova: „Se masturba de față cu fiul meu!“
Ies la iveală detalii șocante despre comportamentul antrenorului italian, aflat în mijlocul unui scandal monstru, în Malta.
Prospecţiuni Niş Petrol la Cenad FOTO Ştefan Both
Percheziții DIICOT la Gazprom România. Adresele la care au descins mascații, în Timișoara și în București
Mai multe birouri ale NIS Petrol, filiala din România a Gazprom, sunt vizate de percheziții DIICOT. Anchetatorii au descins luni, 3 octombrie, la cinci adrese din Timișoara și la trei din București.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia