Emily şi Jesus de pe Calea Moşilor

Publicat în Dilema Veche nr. 493 din 25-31 iulie 2013
Nebuna din cartier jpeg

„Vrei să-l primeşti pe Iisus în inima ta?“ A sunat discret la uşă, după care mi-a oferit un zîmbet parcă desprins din broşurile cu oameni fericiţi pe care le ţine în mînă. Are în jur de 60 de ani, e mare cît o casă, roşie la faţă, în pragul unui atac de cord, ca şi cum ar fi urcat pe jos cele şapte etaje pînă la apartamentul meu, grăbindu-se să mi-l aducă pe Iisus. În spate e soţul ei, jumate cît ea, cu un aer suferind. În stînga, o fătucă mustăcioasă se grăbeşte să traducă, cu un glas cîntat. Dau din mînă, nu e nevoie. O las să-mi turuie în engleză, Jesus în sus, Jesus în jos. Cei doi însoţitori o aprobă, continuînd să zîmbească. „Well, sînt gata?“ Întreb ce trebuie să fac. Să zic după ea o rugăciune. Doar atît? O zic ca să-i fac plăcere şi pentru că în general sînt politicoasă cu străinii care ne vizitează ţara, mai ales cu cei care ne bat la uşă. După ce am terminat, toţi trei mă aplaudă, apoi par dornici să mă îmbrăţişeze. Îi ţin la distanţă, e un pic cam mult. „Congratulations! De acum, Iisus va fi veşnic în inima ta!“ Îmi lasă o biblie cu „instrucţiuni de utilizare“, mă mai felicită încă o dată şi pleacă să-şi încerce norocul şi pe la alte uşi. Colonelul în rezervă, de alături, le răspunde ciufut, ca de obicei: „N-am nevoie de nimic!“

Am crezut că asta a fost tot, dar m-am înşelat. Peste vreo două săptămîni, cînd deja uitasem de noul Iisus de pe Moşilor, au revenit în aceeaşi formaţie – în plus, mai era un băiat tînăr, cu o chitară. „Vecinul tău de la trei!“ Nu-l ştiam. „Să ne împrietenim!“, adică „Let’s be friends!“ Emily a ocupat jumătate din canapea, ceilalţi s-au strîns în jurul ei, care pe unde a putut, ca în jurul unei cloşti. Vecinul zdrăgănea ceva la chitară, Emily şi-a dres glasul şi a început, cu o voce subţirică, să cînte un imn. Versurile spuneau ceva pueril, despre Jesus care ne e prieten şi iubit şi care nu ne va părăsi niciodată, melodia era înălţătoare. Pe măsură ce se apropia de refren, Emily cea înflăcărată se înroşea la faţă din ce în mai tare, iar la un moment dat mi s-a făcut teamă că o să dea colţul la mine în garsonieră şi o să fiu cercetată de Poliţie că am ucis un inofensiv cetăţean american. Noroc că imnul s-a terminat şi au început socializările de rigoare. Emily şi soţul ei, căruia nu i-am reţinut niciodată numele, erau dintr-un orăşel din Georgia, şi-au părăsit gospodăria şi pe cei nouă copii pentru a-şi îndeplini „misiunea“ într-o ţară necunoscută (şi bananieră, în mintea lor, după cum am dedus ulterior) din Europa de Est. Aşa au ajuns pe Calea Moşilor, într-un apartament de patru camere din blocul de vizavi, unde îşi aveau şi office-ul, plus o tiparniţă pentru broşurile lor. Românii, mai ales cei din cartier, s-au arătat foarte deschişi (la Jesus-ul lor) şi docili; aşadar, Emily – şefa misiunii – ajunsese să păstorească vreo 50 de credincioşi. Aici a intervenit fata mustăcioasă, care mi-a mărturisit că Emily „a făcut-o om“. Înainte s-o cunoască, era vînzătoare la pîine la Buftea şi „n-avea nici un viitor“; acum, este secretară personală, ştie engleză, cîntă, traduce şi converteşte. În plus, Emily o va mărita cu un frate, băiat serios (nuntă la care sînt şi eu invitată) şi o va ajuta să-şi cumpere un apartament. Povestea mustăcioasei a fost primită cu aplauze de mica ei gaşcă. Singurul care a tăcut, cu un aer enigmatic, a fost vecinul de la trei. Mi-a povestit, cu o altă ocazie, că intenţiona să ajungă în State cu ajutorul fraţilor. Au mai băgat un imn şi au plecat, nu înainte de a fi nevoită să accept o invitaţie la cină, acasă la Emily.

Am suportat şi cina, alte imnuri şi o mîncare fadă, „sănătoasă“, gătită de Emiliy, însă după aceea, povestea a început să mi se pară lipsită de haz. I-am explicat că Jesus nu plecase din inima mea, era tot acolo, dar parcă nu mai avea chef să se arate.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Vladimir Putin la petrecerea din Piața Roșie din Moscova dupa anexarea regiunilor din Ukraina FOTO EPA EFE (3) jpg
Rusia poate scăpa de destrămare numai dacă îl va înlătura pe Putin de la conducere, susține șeful GUR
Rusia încă mai poate ieși din război fără a se destrăma. Pentru asta, Vladimir Putin trebuie să fie înlăturat de la conducere, crede directorul Serviciului de Informații Militare al Ucrainei
Relaţia dintre Rusia şi Germania FOTO SHUTTERSTOCK
Germania „este în război” cu Vladimir Putin, consideră ministrul german al Sănătății
Ministrul sănătăţii din Germania, Karl Lauterbach, s-a abătut de la linia guvernului condus de cancelarul Olaf Scholz şi a apreciat că ţara sa ''este în război" cu preşedintele rus Vladimir Putin, respingând cu aceste cuvinte o propunere privind acordarea de garanţii Rusiei potrivit cărora Ucraina.
George Simion protest AUR Piața Victoriei FOTO Inquam Photos Octav Ganea (2) jpg
Șapte sancțiuni la protestul AUR din București: amenzi de peste 30.000 de lei. Un bărbat, prins cu două arme albe
Jandarmeria Capitalei a aplicat șapte sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 32.000 de lei, în urma protestului AURcare a avut loc duminică în Bucureşti. Un bărbat a fost prins cu două arme albe.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.