Ce cîştigi dacă eşti pe LinkedIn

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Din motive de criză, site-ul pe nume LinkedIn a fost destul de activ în ultimele luni. Reţeaua socială, caracterizată ca profesională, avea, în februarie 2013, peste 660.000 de utilizatori din România. La ce e bun un astfel de site?

Pare, la prima vedere, ciudat că te poate interesa să te înscrii pe un site care are cam de zece ori mai puţini membri decît Facebook, la noi, cu atît mai mult cu cît Facebook a avut, pînă acum, un gen de dezvoltare orizontală, încercînd permanent să înglobeze cele mai bune idei şi tehnologii ale concurenţei, de la geolocaţie (sau localizarea cu ajutorul GPS-ului din telefon), la CV-ul inspirat chiar din LinkedIn. Totuşi, nu facilităţile – sau nu numai ele – fac LinkedIn-ul de dorit, ci şi tradiţia sau genul de oameni pe care îi poţi găsi acolo.

Reţeaua e venerabilă, la parametrii Internetului, fiindcă a fost lansată în 2003. Pentru cine nu a vizitat-o, trebuie spus că lucrurile sînt organizate în jurul unui profil care arată foarte asemănător cu un CV serios, multimedia. Mai nou, LinkedIn oferă mai mult decît lista de job-uri şi de ani. În CV pot fi inserate imagini, documente Powerpoint sau PDF, ba chiar şi video-uri, astfel încît CV-ul poate fi făcut să arate ca un portofoliu profesional.

E ceva mai mult decît oferă Facebook, dar mai important e faptul că acest gen de portofoliu ajunge la conexiunile mai puţine, dar strict din mediul profesional, pe care şi le adaugă, de regulă, membrii.

LinkedIn nu creează aceeaşi senzaţie de animaţie ca Facebook, dar CV-ul pe care îl oferă tinde să se impună ca un fel de standard în materie, de dorit chiar în situaţia în care ţi-ai cumpărat domeniul de Internet echivalent numelui propriu, fiindcă e, cum se spune, bine indexat de Google. Cu alte cuvinte, motorul de căutare îl listează pe prima pagină de rezultate pe care le obţine cineva cînd îţi caută numele.

Dincolo de CV, LinkedIn mai conţine două facilităţi înrudite, aşa-numitele recomandări şi endorsement-uri. Primele există de ani de zile şi sînt genul de referinţă profesională tipică, pe care o poţi cere de la un (fost) colaborator cu prestigiu. Aici, lucrurile funcţionează cam cum te-ai putea aştepta, cu precizarea că textuleţele se scriu de regulă în engleză şi preiau tonul hiperlaudativ pe care îl are acest gen de adresare în lumea anglo-saxonă. Cealaltă facilitate, endorsement-urile, a fost introdusă mai recent şi a făcut furori. E vorba de un sistem simplu, în care poţi „da“ aptitudini conexiunilor tale, fie selectînd aceste aptitudini dintr-o listă prestabilită, fie introducîndu-le tu însuţi. Bineînţeles, cel recomandat poate reţine sau nu aptitudinea sau aptitudinile respective.

Mecanismul e foarte simplu şi seamănă cu cel al like-urilor de pe Facebook, doar că are un sens profesional. Legat de el, e verosimil faptul că se naşte un mic trafic, caracterizat prin reciprocitate: cînd primeşti bile albe la patru, cinci, şase categorii, de la o persoană, înclini să le dai înapoi.

Totuşi, lucrurile au sens. Pînă acum, pe LinkedIn, nu a fost cazul să resping decît două astfel de endorsement-uri, care se refereau la radio, singurul tip de media cu care nu am avut contact nemijlocit, ca făcător de aşa ceva. Bineînţeles că numărul de endorsement-uri privite se leagă şi de vizibilitatea pe care o ai în general pe Internet. Cu alte cuvinte, poţi fi un profesionist foarte bun, dar mai discret ca prezenţă, şi atunci eşti în mai mică măsură recomandat.

Că sistemul are legătură cu vizibilitatea deduc şi din modul cum a crescut numărul de endorsement-uri pe propriul profil. Anul trecut, cînd editam un lunar pe hîrtie, The Industry, multă lume a considerat că mă pricep la magazines. Deşi era vorba de un proiect pe care îl vedeam limitat în timp, m-am simţit puţin mirat de faptul că anii de blogging, de consultanţă şi altele asemenea nu se vedeau pe LinkedIn. Era şi normal, fiindcă unele lucruri le-am comunicat mai puţin apăsat. Am făcut televiziune nu numai la PRO TV sau Realitatea TV, dar şi pentru posturi germane ca ZDF sau ARD – şi pentru firma soţiei, Indie Studio. Totuşi, despre astfel de lucruri am vorbit destul de puţin la persoana întîi, aşa încît e normal să am numai 14 endorsement-uri pentru televiziune.

Astăzi, dacă citiţi acest articol în ediţia tipărită a Dilemei vechi, e singurul loc în care mai puteţi găsi cuvintele mele pe hîrtie. De aceea, numărul de endorsement-uri la magazines a rămas pe la 38, în timp ce pentru new media, ca şi pentru jurnalism, am peste 80 astfel de endorsement-uri.

Cu alte cuvinte, un posibil partener sau angajator şi-ar putea forma o imagine destul de completă despre mine, din cele cîteva zeci de abilităţi pe care LinkedIn le reţine în dreptul meu. Dar mai interesant e faptul că o listă de acest tip este un fel de matrice a percepţiei publice, în mediile profesionale, a fiecăruia din noi. Ne putem calibra acţiunile în funcţie de ceea ce se presupune despre noi, insistînd pe un anumit set de abilităţi sau renunţînd la altele.

Cele de mai sus sînt doar o mică parte dintre facilităţile oferite de LinkedIn. Grupurile profesionale existente acolo sînt comunităţi pe care unii le consideră foarte serioase şi utile, la fel cum paginile de companie din reţea au început să fie, şi ele, utilizate destul de frecvent. E drept, eu unul nu ştiu pe nimeni care să-şi fi găsit de lucru pe LinkedIn, aşa cum ai putea presupune că trebuie să se întîmple, dar, de la un anume grad de maturitate profesională în sus, oportunităţile de acest tip se găsesc mai puţin pe reţele sociale. În schimb, site-ul reuşeşte, cumva, să te reconecteze cu oameni cu care n-ai mai luat legătura de ani de zile.

Într-un cuvînt, LinkedIn nu e o reţea de divertisment, în care să ai ce face ore întregi în fiecare zi. O investiţie de timp moderată vine, însă, cu beneficii de felul celor de mai sus. Probabil că singurul dezavantaj, în momentul de faţă, e faptul că reţeaua a început să fie bîntuită de agenţi imobiliari şi brokeri de asigurări în căutare de victime. Dar a nu-i adăuga la contacte e foarte uşor.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Proiect terminal Aeroport Timişoara
Baza aeriană Boboc, conectată la Autostrada Moldovei printr-un nod rutier. Va avea și un terminal civil
Perspectiva construirii unui terminal civil la baza aeriană Boboc, din județul Buzău, prinde contur. Urmează proiectarea unui nod rutier între autostrada A7 și aerodromul militar.
Vladimir Soloviov FOTO Profimedia
Propagandistul Kremlinului propune împușcarea ofițerilor de recrutare VIDEO
Vladimir Soloviov, unul dintre cei mai mari susținători ai liderului de la Kremlin din presa rusă de stat, a propus în cadrul emisiunii prezentate de el împușcarea ofițerilor de recrutare.
punctul de control Verkhnii Lars, de la granița cu Georgia foto twitter @zonov_sl
Birou de înrolare lângă punctul de control de la granița cu Georgia
Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Osetia de Nord a raportat că, din cauza cozilor lungi, a permis trecerea de pietoni către punctul de control Verkhnii Lars, de la granița cu Georgia. De asemenea, un birou mobil de înregistrare și înrolare militară va fi desfășurat acolo.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.