Apocalipsa.TV

Publicat în Dilema Veche nr. 464 din 3-9 ianuarie 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Acum, că au trecut nu numai anul 2000, ci şi apocalipsa mayaşă, sfîrşitul lumii pare a fi o afacere răsuflată. Dar, aşa răsuflată, e destul de productivă la TV, iar un inventar al cîtorva tipuri de formate dacă nu de-a dreptul apocaliptice, cel puţin infestate de milenarism, merită încercat.

Acum vreun an şi mai bine, Adrian Georgescu semna în The Industry un articol despre show-urile de supravieţuire de pe Discovery – trendul inaugurat de Bear Grylls, cel cu Tehnici esenţiale..., şi continuat de Les Stroud, Ray Mears, Mykel Hawke sau Ruth England. Lucrurile sînt clare acolo: un personaj aterizează într-un peisaj sălbatic, unde trebuie să se descurce cu un minimum de resurse şi unelte care ţin de civilizaţie (de regulă, un cuţit şi un amnar cu cremene, eventual o frînghie). Premisele au o încărcătură postapocaliptică evidentă, mai ales că într-un format ulterior, deşi cu mai puţin succes, pionierul genului Bear Grylls îşi manifestă competenţele nu în sălbăticie, ci la oraş. E vorba de ceea ce a fost tradus la noi drept Tehnici de supravieţuire urbană.

În legătură cu toate aceste formate, care au ceva mai puţin de un deceniu, s-a impus termenul de survival show –  „show de supravieţuire“. Dar nu numai în legătură cu ele. Începînd cu 2009, telespectatorii români au putut vedea, pe Discovery Science, un reality pe nume Colonia, în care premisa e o catastrofă nucleară, iar participanţii se organizează într-o comunitate care încearcă să facă faţă vicisitudinilor de tot felul. Show-ul a fost anulat după două sezoane, dar nu a fost singurul. În aceeaşi epocă apăreau Falling Skies, Survivors sau Jericho – ultimul, botezat nu după Ierihonul biblic, ci după un oraş din Kansas, ales ca teatru al evenimentelor. La care se adaugă, desigur, celebrul Survivor, cel cu insula şi consiliul tribal, consacrat de Mark Burnett ca unul din marile formate reality după premiera americană din 2000. Iar Survivor, la rîndul lui, se trage din Expedition Robinson, lansat de Charlie Parsons în Suedia, în 1997.

Inventarul de pînă acum ar fi suficient, dar el e departe de a fi complet. Celor de mai sus li se adaugă cel puţin alte două filoane importante. Primul se vede pe History Channel, al cărui public republican/mic-burghez se distrează cu formate ca Aşii amanetului, Războiul depozitelor, Pe urmele antichităţilor sau Restaurări. Numitorul comun al tuturor acestor emisiuni este reutilizarea, sub o formă sau alta, a vechiturilor. Dacă în Aşii amanetului, familia Harrison cumpără şi recondiţionează diferite obiecte, în Restaurări e vorba numai de recondiţionare, iar Pe urmele antichităţilor îi înfăţişează pe Mike Wolfe şi Frank Fritz cum scotocesc prin depozitele a diferiţi cetăţeni de pe tot teritoriul SUA. În fine, Războiul depozitelor se petrece în California şi se învîrte în jurul aceleiaşi idei de vechituri, care însă sînt de găsit în depozite închiriate şi abandonate de proprietari, mai apoi scoase la licitaţie.

Premisa comună poate fi interpretată în sensul în care William Gibson îşi imagina viitorul ca pe un uriaş depozit de vechituri: odată ce o anumită saturaţie tehnologică a fost atinsă, începem să vorbim mai degrabă de utilizări noi ale tehnologiilor şi dispozitivelor existente.

În fine, nu putem neglija trimiterile la sfîrşitul lumii din marile talent show-uri. Dincolo de pachetul grafic şi luminile care amintesc de SF-uri distopice în mai multe cazuri, „Vocea României“ (The Voice) are legătură cu prezenţa altei voci în Apocalipsa Sf. Ioan, la fel cum X-ul din X-Factor e şi el oarecum milenarist. E drept, cel mai uşor putem să-l interpretăm ca necunoscută de ecuaţie, aşa cum a fost folosit de Descartes, în a sa Geometrie din 1627, cînd a atribuit literelor de la sfîrşitul alfabetului acest rol. Însă X-ul din X-Factor are desigur legătură şi cu X-ul hristic, Ch în greacă, aşa cum se vede în prescurtarea XP (CHR în alfabet latin) sau Chi-Rho (P-ul suprapus peste X într-un fel de cruce cu şase braţe).

Formatele de Discovery au în comun o specie de naivitate care se bate cap în cap cu însăşi ideea de supravieţuire. A supravieţui (calc după survivre în română şi derivat al acestuia în survive, în engleză) conţine tocmai ideea de catastrofă, eveniment neprevăzut, căruia persoana i se sustrage nebanal şi în nici un caz metodic, prin „tehnici“. În vremurile mai puţin religioase pe care le trăim, încărcătura soteriologică lipseşte din astfel de constructe: e vorba mai curînd de sfîrşitul lumii aşa cum o ştim şi de tentativa înduioşătoare de a ne perpetua după acesta. Şi mai puţin de revelaţie, deşi sensul literal al Apocalipsei acesta e, dezvăluire sau descoperire.

Ideea (post-)burgheză de pe History Channel, de refolosire a tehnologiilor existente (care nu e numai pasiune de colecţionar şi nici filozofie ecologistă) e, comparativ, ceva mai răzbătătoare, dincolo de un anumit orizont. Şi implicit polemică faţă de visul american şi acumularea materială, dinaintea crizei. Dar, oricare-ar fi nuanţele şi varietăţile apocalipsei TV, formatele care pot fi puse sub această umbrelă au apărut mai toate în jurul anului 2000 şi se hrănesc dintr-o aprehensiune difuză, preexistentă. Fiindcă media, se ştie, funcţionează binişor atunci cînd bagă în sperieţi publicul. Apocalipsele multiplicate pe ecran sînt teamă şi în acelaşi timp reconfortare, un vis care luptă cu un alt vis, preexistent. Iar singura victimă a acestei lupte onirice e ideea de progres.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Manfred Weber FOTO AFP
Președintele PPE spune că Bulgaria și România trebuie să devină state membre ale spațiului Schengen
Manfred Weber a declarat duminică, la Sofia, că Bulgaria şi România trebuie să devină în sfârşit state membre ale spaţiului Schengen şi că ele încă aşteaptă, alături de Croaţia, ca decizia finală în acest sens să fie luată de Consiliul UE.
Lucian Ovidiu Heiuş INQUAM Photos George Calin
Heiuș: 300.000 de firme nu au cont bancar. Din păcate „șpaga” încă funcționează printre inspectori
Șeful ANAF, Lucian Heiuș, a declarat duminică că în urma unor verificări preliminare a reieșit că 300.000 de firme nu au niciun fel de cont bancar.
arestare carabinieri Italia FOTO stiridiasoora
Român arestat pentru viol în Italia, amnezic. „Am băut 20 de litri de vin, nu mai știu ce am făcut“
Un român de 40 de ani a fost arestat în Italia, la Cuneo, fiind acuzat că a violat o femeie într-un parc din oraș. Bărbatul le-a spus anchetatorilor că nu-și mai amintește nimic din ce a făcut în ziua respectivă.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?