Alegători

Publicat în Dilema Veche nr. 561 din 13-19 noiembrie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

Bunicul meu obişnuia să-mi spună următoarea anecdotă: în 1946, în ziua alegerilor, la el la ţară, într-un sat de prin Oltenia, bărbaţii îşi obligau femeile să meargă la secţiile de votare şi le învăţau pe cine să pună ştampila – „Ochiul, ochiul, tu-ţi soarele mă-tii!“ Ochiul fiind simbolul ţărăniştilor, iar soarele, întîmplător, era cel al comuniştilor. Însă n-a mai contat cine cu cine a votat. Comuniştii au furat alegerile, „soarele“ a răsărit pe cerul patriei noastre.

În ultima parte a vieţii, bunicul meu n-a fost nici pe departe un anticomunist, era unul dintre cei mulţi care se obişnuiseră cu sistemul şi cu lipsurile lui, ca şi cum aşa „ne-a fost dat“. Ba chiar, la un moment dat, cîştigase o Skoda la Loz în plic, un semn pentru el că norocul nu ţine de sistem. După ce a picat regimul, din 1990, n-a ratat nici un vot, deşi afirma cu o oarecare vehemenţă că el „nu ţine“ cu nici unul (de parcă ar fi fost vorba de echipe de fotbal). Vorba lui preferată: „Ce, îmi bagă vreunul mie ceva în traistă?“ În preajma alegerilor, erau lungi discuţii în care membrii mai tineri ai familiei încercau să-l influenţeze politic pe tata-mare. Deşi nu recunoştea, cu toţii aveam senzaţia că votează „cu cine nu trebuie“. „Asta e, nu poţi să-l schimbi!“, gîndeau fiicele, ginerii şi nepoatele, şi puneau punct discuţiilor, ca să nu degenereze în ceartă.

În duminica alegerilor, bunicul, fost cadru al Armatei, se îmbrăca frumos şi mergea la vot. Dincolo de opţiunile lui, era vorba de o îndatorire cetăţenească pe care o respecta. Şi un simţ al răspunderii pe care nu-l dobîndise în armată, ci în copilăria din satul său de olteni. Iar ziua votului era o zi specială, deşi nu mergea la biserică înainte, căci era cam ateu. Totuşi, o aştepta cu îngăduinţă pe nevastă-sa să se întoarcă de la slujbă şi mergeau la vot împreună. După aceea, bunica ne mărturisea la telefon: „Mi-a tot zis el cu cine, dar eu nu votez cu comuniştii aceia, i-am zis că da, da şi am votat cu cheia… ce, trebe el să ştie cu cine votez eu? Votul e secret…“ După votare, bunicul mergea la complex ca să tragă una mică şi să comenteze alegerile cu ceilalţi pensionari.

Mi-am amintit de el cu duioşie (deşi tare mă enerva atunci, că îngroşa sistematic rîndurile unui anumit gen de electorat) cînd, duminica trecută, la şcoala unde am votat, am întîlnit un domn trecut de 80 de ani. Era singur, în baston, şi tocmai ieşise de la vot, înainta cu o încetineală de melc, pe aleea şcolii. Am trecut pe lîngă el, am intrat, am urmat „procedura“, am pus ştampila şi am ieşit – toată treaba asta a durat 5-7 minute. Bătrînul era tot acolo, reuşise să parcurgă trei-patru metri, fiecare pas chinuit pe care îl făcea era o victorie. Şi m-a impresionat cumva disciplina lui şi încăpăţînarea de a vota. Mi-a fost ruşine cu cei cîţiva prieteni ai mei care nu merseseră să voteze, pur şi simplu din lene sau pentru că avuseseră alte treburi mai „importante“ – „a făcut febră ăla micu, n-am avut cu cine să-l las!“, „am tras o fugă la munte!“, „am fost la shopping şi, cînd m-am uitat la ceas, era trecut de 8, ce rost mai avea?“, „am fost la Mega să iau nişte bere, n-au vrut să-mi dea şi m-am enervat, îmi bag piciorul în el de vot!“, „dar ce, crezi că ar conta votul meu?“. Sau: „las că merg la turul doi, în fond, atunci e important!“ Ca şi cum la un campionat mondial de fotbal n-ar conta decît finala, ce s-a întîmplat pînă atunci nu înseamnă nimic. Mi-a fost ruşine cu ei şi cînd i-am văzut pe toţi acei oameni care, la Londra, Paris sau Viena, au stat 4-5 ore la coadă ca să voteze. Lipsa de interes nu e o scuză. Nici „n-am cu cine să votez!“, adică eu sînt mai presus de toată mizeria asta, „nu mă bag în noroi“, vorba excelentului spot marca Leo Burnett.

Generaţia 30+, cea a „adulţilor“, are în continuare probleme cu responsabilitatea civică, şi nu doar în ceea ce priveşte votul. E vorba de altceva aici, de o plafonare, de o indiferenţă generală. Pentru mulţi, nu contează ce se întîmplă dincolo de pragul uşii apartamentului lor cumpărat în rate. Dezamăgirea legată de clasa politică are o directă legătură cu dezamăgirea faţă de propria viaţă, care se rezumă la job, copii, vacanţe, bani. Aud la TV un răspuns invariabil la întrebarea „Pentru ce aţi votat?“ – „Pentru o schimbare!“ De ce neapărat schimbare? Ideea de schimbare induce impresia că tot ce s-a întîmplat pînă acum în România, dar şi în viaţa celui care doreşte schimbarea, este fundamental greşit. Pînă la urmă, votul e modul de a te raporta la propria persoană. Pentru că tata-mare, în felul lui, avea dreptate – pînă la urmă, „nu ne bagă nimeni în traistă“.  

M-au impresionat plăcut, însă, cei care au împlinit de curînd 18 ani şi votează pentru prima oară. I-am remarcat pe Facebook – responsabili, implicaţi, atenţi la ce se întîmplă în jurul lor, şi nu doar în România, ci şi în alte părţi ale lumii. Activi din punct de vedere civic, unii au participat la manifestaţiile de solidaritate cu diaspora. Poate că schimbarea n-ar trebui să o „votăm“, ea vine treptat şi de la sine. 

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.