Mădălin şi rostul educaţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 491 din 11-17 iulie 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

Mădălin s-a născut imediat după Revoluţie, într-o familie oarecare din România. Părinţii lui se înscriu în categoria numeroasă a familiilor care, deşi se plîng, se descurcă. Aşa că l-au dat pe Mădălin la şcoală, dar n-au trecut niciodată pe acolo. Cînd i s-a plîns învăţătorul că nu prea învaţă, că nu prea e atent, că nu prea e disciplinat, mama s-a uitat chiorîş, gîndind că trebuie să aibă ceva cu Mădălin al ei. Şi a dus-o aşa pînă în clasa a VIII-a, cînd Mădălin, lăsat de capul lui, s-a trezit că nu mai are chef să meargă la nici o şcoală. Ai lui au aflat de decizie mult mai tîrziu, cum era şi firesc; au ridicat din umeri, iar tatăl i-a consolat împăciuitor pe toţi: „Lasă, bă, ce atîta şcoală? Nici eu n-am învăţat şi iată că am dă toate. Lasă, Mădăline, tată, că te ia tata ajutor de şofer şi să vezi ce dă bani facem...“ N-au mai apucat să facă bani împreună, că Mădălin s-a apucat să facă bani de unul singur. La 18 ani fuma ca „un turc“ şi era celebritatea satului: mai întîi a spart magazinul din sat, apoi a spart biserica, şi iar a spart magazinul, altă dată s-a bătut la miez de noapte cu unu’, doar aşa, să se distreze... Şi tot aşa... La rugăminţile părinţilor, ale neamurilor, ale rudelor, păgubiţii l-au tot iertat. Tatăl a scos, de fiecare dată, bani din buzunar şi a plătit „prostiile“ lu’ Mădălin.

Să-l certe? N-ar mai fi avut cum. Sau, ca să zicem aşa, au încercat şi cu binişorul, şi cu răul, da’ Mădălin era acum ditamai coşcogeamitea de om, de două ori cît mă-sa, o dată şi jumătate cît ta-su. Pe mă-sa o „făcea“ din vorbe: doar se prefăcea că se repede în părul ei şi femeia se chircea de frică. Cu ta-su era mai greu, da’ ameninţa că scoate cuţitu’, îl înjunghie şi fuge în Italia; cu soru-sa nici nu se obosea să stea de vorbă...

La 20 de ani, Mădălin trecuse prin viaţă doar luînd caimacul: n-auzise de Eminescu şi nici nu voia să audă; nu ştia ce este acela respect şi nici nu-l interesa prea tare; nu cunoştea valoarea lucrurilor pentru că nu construise niciodată nimic cu mîinile lui; nu ştia ce este responsabilitatea pentru că nu fusese niciodată tras la răpundere; nu-i prea păsa de consecinţele faptelor lui pentru că nu fusese niciodată lăsat să afle care sînt acelea. Părinţii îşi tot spuneau că-i tînăr şi că o să-i vină lui mintea la cap, într-o zi... Cînd se supărau prea tare, dădeau vina pe şcoală, chiar dacă recunoşteau tacit că Mădălin nu prea trecuse pe acolo.

Într-o noapte de vară, săptămîna trecută, Mădălin îşi înscrise în palmares o altă faptă. Să nu vă închipuiţi că s-a apucat de treabă. Nici gînd. Pentru că se plictisea, s-a hotărît să plece în Italia. Şi-a strîns frumos cele cîteva boarfe într-o valiză şi-apoi a ieşit la drum, să se dea mare... Şi, după cîteva beri, ţigări, vorbe mari... la miez de noapte, s-a trezit în curte la ţaţa Mariţa... O ştia pe ţaţă, erau, de fapt, un fel de rude, fusese de atîtea ori prin curtea ei, mîncase la masa ei, se jucase cu copiii ei... Şi-i trecu un gînd aşa prin minte, că dacă tot pleacă în Italia, măcar să plece „mulţumit“... Femeia îi deschise uşa, că doar îl ştia de copil şi nu-i trecu prin minte că... Ce-a urmat, vă închipuiţi.

Fapta lui Mădălin, însă, a aprins satul. Dimineaţa, la prima oră, de la mic la mare, toată lumea a aflat de aventura nocturnă a împieliţatului, doar că... Femeile îl blestemă şi-i „urează“ să nu mai iasă niciodată din puşcărie. Se tem pentru propria integritate, dar afişează un dispreţ suprem pentru alegere: „Auzi, fetică, ce s-a gîndit, dobitocu’, să facă? Nu putea, prostu’, să se ducă la una tînără? Găsea una tînără pe drum şi gata. Să potolea.“ Reflecţia uneia dintre ele pare ireală, ştiind că fapta este aceeaşi şi se pedepseşte în acelaşi mod. Şi este o infracţiune atroce. În schimb, bărbaţii, deşi admit că Mădălin ar trebui să fie pedepsit, pe deplin, pentru faptele sale, cred, însă, că de data asta ar merita ceva clemenţă. Ţaţa Mariţa ar fi de vină, că-şi vîntură curu’ în rochii scurte, şi-şi flutură părul pe uliţele satului, arătîndu-şi nurii... Şi cînd deschide gura... aţîţă pe toată lumea... Are vreo 65 de ani, ţaţa Mariţa asta, e văduvă de ceva vreme şi cu copiii zburătăciţi în toată lumea. Aşadar, singură şi în gura satului...

Pînă la urmă, lucrurile s-au cam rezolvat. Părinţii, neamurile, rudele s-au năpustit pe biata Mariţa şi-au rugat-o, cu dare de bani, să-l ierte pe „copil“ şi să-şi retragă plîngerea, că, nu-i aşa, e mare păcat ca „bietul Mădălin să înfunde puşcăria“ pentru o noapte de „amor“, cu cuţitul la gît, ce-i drept. Chiar şi copiii Mariţei s-au raliat cererii, gîndind că vor fi şi ei împărtăşiţi cu ceva. Şi, cu legea asta a medierii, Mădălin va scăpa ieftin. Gîndesc. Şi de data aceasta...

În orice societate, educaţia are rostul ei. Ignorînd-o, societatea produce Mădălini în serie, fără să se gîndească la consecinţele viitoare. Cazul acesta, pe care eu îl „trăiesc“ acum, împreună cu satul în care m-am ascuns de căldurile verii, îmi dă fiori. Aşa cum judecăţile şi prejudecăţile oamenilor mă sperie. Legea, educaţia, răspunderea sînt doar simple cuvinte, fără prea multă noimă pentru mulţi dintre locuitorii acestui sat, şi fără prea mare importanţă pentru generaţia lui Mădălin.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

teoria conspiratiei shutterstock
Ce se întâmplă când adepți ai teoriilor conspiraționiste conduc țări
Fanteziile paranoice ale lui Vladimir Putin și ale altor lideri sporesc pericolele pentru întreaga lume, scrie „Financial Times“.
vladimir putin shutterstock jpg
Șeful CIA: Vladimir Putin poate deveni „periculos şi nesăbuit” dacă se va simţi încolţit
Vladimir Putin poate deveni „destul periculos şi nesăbuit” dacă se va simţi încolţit în urma evoluţiei nefavorabile a războiului din Ucraina, a declarat directorul CIA, Bill Burns, într-un interviu acordat postului CBS.
Episcopul Tulcii, PS Sa Visarion
Episcopia Tulcii, reacție în scandalul sexual. „Acuzațiile aduse PS Visarion, nefondate și halucinante lansate de un frustrat“
Episcopia Tulcii a reacționat la scandalul în care este implicat numele Preasfințitului Visarion. Preoții susțin că toate acuzațiile sunt făcute de „o persoană frustrată“, exmatriculată de la Teologie.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.