Din prea multă iubire

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

Cînd Elena Hartulari (născută Plitos) s-a îndrăgostit pentru prima dată, n-avea mai mult de 14 ani. De fapt, nici nu ştia prea multe despre dragoste. S-a trezit doar asaltată de insistenţele amoroase ale unui văr de-al doilea, convins pînă în cele mai intime gînduri că la 19 ani a găsit iubirea vieţii lui. Iorgu, căci acesta este numele tînărului, uzează de un întreg arsenal spre a-şi dovedi iubirea: perseverenţă, bileturi înfocate, declaraţii, prezenturi (cadourile), leşinuri, patimi, lacrimi, oftaturi, suferinţe imaginate etc. Sîntem la început de secol XIX, mai exact, pe la 1827, la Iaşi, într-o familie de mici boieri pentru care iubirea nu poate fi decît un mic aranjament economic. Aşa că prima reacţie a Elenei este una de respingere. Iată povestea: „După cîteva luni s-au declarat către mine cu amor şi cu hotărîrea de a-mi fi bărbat, pînă la urmă. Eu necrezînd aceasta, că să poate să fie adevărat... nu băgam în samă din a tînărului arătare.“ Cu o oarecare educaţie, Elena Hartulari este produsul elocvent al tranziţiei literare; din acest motiv, povestea ei de iubire capătă, pe alocuri, ilaritatea şi patetismul „furculisioanelor“ franţuzite.

„El nici cu aciasta nu s’au rezonarisit, ci încă mai mult se adresa cu bilete“ – notează Elena, după ce descrie o scenă în care aruncă „cu dispreţ“ bileţelele primite, ameninţîndu-l pe tînăr cu „am să-l decler la maică-me şi la maică-sa de îndrăzneala ce voea“. N-avea să-l declare, căci „tînărul de duh şi frumos“ o va cuceri, acceptînd să-i fie amant şi bărbat, şi jurîndu-i fericire veşnică. Intrînd în vîrtejul iubirii, tînăra se pierde pe sine în trăirile unei experienţe inedite, cu „lacrimi amare“, corespondenţă secretă, întîlniri de taină, declaraţii languroase, voluptate şi senzualitate, desfătarea simţurilor în atingeri interzise. Şi iată povestea Elenei: „În curs de un an şi două luni au urmat între noi o corespondenţie zilnică; pe fieştecare zi doă bileţele, unu de la altu, cu cele mai curate cuvinte de dragoste, şi cîte o dată pe săptămînă ne întîlniam la soru-me şi la noi acasă.“ Şi unul dintre bileţele: „Eu sînt ace ce ţi-am desidat dragoste şi credinţa me pînă la al meu sfîrşit; acum voi a-mi lăsa bieţii părinţi în lacrimi şi suferinţi pentru dragostea ta. Să ştii acum că tot viitorul fericirii mele tu eşti; să mă răsplăteşti cu dragoste nefăţarnică şi cu milă; eu sînt a ta pînă la mormînt.“

Părinţii fetei se opun cu argumente legate de realitatea practică: tînărul nu are nici un fel de venit şi nici o slujbă, astfel încît să poată ţine o familie. Dar inimile, inimile celor doi, greu încercate de focul amorului, nu prea mai au puterea de a se gîndi la ziua de mîine. Fraparisiţi de o astfel de încercare sufletească şi trupească, fug împreună pentru a fi prinşi, şi iarăşi fug, după ce el îi declară : „Vin, te rog, scumpa me, la ceasul ce mi’ai hotărît şi fii sigură că eu îţi voi fi cel mai credincios şi cel mai cu durere pentru tine, fiinţă nevinovată şi aşa de puternică în cuvintele tale, cari au să-mi rămîe suvenir în memoria me pînă la al meu sfîrşit, mărturisind de purtarea şi nevinovăţia, ce cu mare noblesă, o porţi asupra ta. Eu sînt al tău şi tu a me şi nimeni nu’i în stare de a ne împedeca. Al tău sclav, pînă la mormînt, Iorgu.“

După consumarea trupească a iubirii, cînd foamea s-a dovedit mai puternică decît trupurile topite de sentimente, uzînd de acatiste, rugăminţi şi sfinţi, tinerii au cerut iertare şi mila părinţilor.

Din tot noianul de zbuciumări sufleteşti n-a mai rămas mare lucru. Iubire, jurăminte, compasiune, credinţă, nobleţe – acestea se vor dovedi doar vorbe mari pentru Iorgu. Căsătoria şi familia vor deveni o povară de care se va lepăda ori de cîte ori se va ivi prilejul. Şi prilejuri au tot fost, cu iubiri noi şi îmbietoare, prin diferite colţuri de lume, lăsîndu-se prins şi aprins de amor nebun, de fiecare dată.

Cît despre Elena Hartulari, ea s-a încăpăţînat să rămînă fidelă iubirii, încercînd cu disperare să tolereze şi să mulţumească un bărbat întotdeauna îndrăgostit de altcineva: „S-au dedat şi la trataţii de amoruri cu felurite persoane şi orice făceam nu puteam să-l mulţumesc, căutîndu-mi tot felul de pricini ca să poată să mă lovească mereu“ – avea să-şi amintească. Din cînd în cînd, pe Iorgu îl mai cuprind remuşcările, şi-atunci se întoarce acasă, cere iertare, promite „îndreptare“, sporeşte numărul membrilor familiei, obţine ceva parale, protecţia pentru o nouă slujbă (tatăl-socru are relaţii bune cu Mihail Vodă Sturdza) şi pleacă spre o altă iubire, spre un alt început...

Eternă rămîne doar Elena Hartulari şi credinţa ei nezdruncinată în taina sfîntă a nunţii, chiar dacă dragostea a tot fost bruscarisită de alte iubiri...

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Coruptie mita spaga FOTO Shutterstock
Expert șpăgar la Direcția Sport Galați. Făcea acte false pentru prestarea de muncă în folosul comunității
Un expert superior a cerut mită ca să consemneze fals că o persoană a prestat muncă în folosul comunității. Funcționarul avea o întreagă listă cu persoane condamnate de la care luase șpagă.
premiul nobel pentru fizica 2022 jpg
Premiul Nobel pentru Fizică 2022: Alain Aspect, John F. Clauser și Anton Zeilinger, pentru pionierat în domeniul tehnologiei informației cuantice
Academia Regală Suedeză de Științe a decis să acorde premiul Nobel pentru fizică 2022 lui Alain Aspect, John F. Clauser și Anton Zeilinger.
Eduard Hellvig bilant SRI FOTO Mediafax
Șeful SRI lansează un avertisment la adresa unor foști angajați: Vom face tot ce ține de noi pentru a rezolva aceste probleme
Șeful SRI a lansat un avertisment la adresa unor foști angajați ai instituției, despre care susține ca gravitează în jurul unor companii de stat sau în spatele a „tot felul de oameni”.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.