Viaţa de după heroină

„Ce este societatea civilă?”; „Avem societate civilă?”; „Ce fac ONG-urile din România?” – sînt doar cîteva întrebări la care rubrica de faţă, o rubrică realizată în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, va căuta, săptămînal să dea răspunsuri.

Cînd a consumat pentru prima oară heroină, Ionuţ avea paisprezece ani. Locuia în cartierul Obor din Bucureşti, iar gaşca de bloc „l-a ajutat în acest sens”. În anul acela, părinţii lui au divorţat şi, pentru el, „nu a fost uşor”. Dar heroina îl ajuta să treacă peste stările de anxietate cu care se confrunta. Pentru că „drogurile se mulează pe nevoile oamenilor”, iar heroina este un foarte bun depresor.

Primul an a consumat doar ocazional, fără să fie dependent. În perioada aceea îşi permitea să îşi cumpere droguri, părinţii lui îi dădeau bani de buzunar, iar în anul 2000, heroina era, spune el, mult mai ieftină decît acum. Era considerată „drogul săracului”. Treptat doza a crescut, s-a instalat dependenţa şi a început să consume zilnic. În clasa a zecea a rămas repetent din cauza absenţelor, iar liceul l-a terminat la seral, la cursurile fără frecvenţă.

Au urmat cîţiva ani de consum intens, despre care Ionuţ povesteşte că a consumat doar heroină şi ocazional marijuana. În total, au fost zece ani în care a ajuns să piardă contactul cu părinţii, prietenii şi să cîntărească aproape cincizeci de kilograme, deşi are 1,80 m înălţime.

În anul 2009 a fost incus în programul de substituire cu metadonă al Asociaţiei Arena, din Bucureşti. A beneficiat de programul lor de recuperare, unde a ascultat sfaturile consilierilor şi psihologilor din asociaţie. A durat aproape doi ani pînă cînd a renunţat în totalitate la droguri. Între timp, a absolvit Facultatea de Psihologie, din cadrul Universitatii Bucureşti, iar acum urmează cursurile Masterului de „Servicii Sociale de Sănătate”, de la Facultatea de Sociologie. În urmă cu doi ani a devenit voluntar la Centrul Carcuda din Ferentari, centru care aparţine  Asociaţiei Carusel - o asociaţie tînără care protejează, printre altele, drepturile persoanelor consumatoare de drog. Astăzi este coordonatorul serviciului de schimb de seringi, oferit printr-un proiect finanţat prin Programul de Cooperare Elveţiano-Român. Se implică şi în grupul de advocacy Brigada Activiştilor din Domeniul Drogurilor (BADD), împreună cu foşti şi actuali consumatori de drog.

Grupul BADD realizează, în parteneriat cu Agenţia Naţională Antidrog, o nouă Strategie Naţională cu privire la traficul şi consumul ilicit de droguri. „Să faci o astfel de strategie fără să implici persoanele cu experienţă în consumul drog e ca şi cum ai vorbi despre o populaţie fără să întrebi şi oamenii din ea”- este de părere Ionuţ. „Ei cunosc cel mai bine problemele reale din acest domeniu. Spre exemplu, potrivit articolului 5, al Legii 143, punerea la dispoziţie a apartamentului sau a unei locaţii pentru consumul de droguri, cu bună ştiinţă, se pedespseşte cu închisoare de la trei la zece ani. Din cauza acestei prevederi, în România nu pot fi deschise camere special amenajate pentru consum. Dacă totul s-ar petrece într-un spaţiu steril şi sigur, ar scădea şi riscul de a se îmbolnăvi, ca şi alte consecinţe negative.”

Despre viaţa fără heroină, Ionuţ spune că e şi bună şi rea. Are momente cînd îşi doreşte să consume din nou, mai ales atunci cînd întîmpină o problemă sau o situaţie mai grea. Îşi aminteşte însă de disperarea pe care o simţea de dimineaţă, cînd se trezea gîndindu-se cum să facă rost de bani ca să îşi cumpere doza de care avea nevoie. Şi de durerile insuportabile din momentele de sevraj.

Celor care vin la Centrul Caracuda, el nu le spune niciodată să renunţe la droguri. Le spune doar care sînt riscurile şi dacă o fac, să aibă grijă măcar de sănătatea lor, cît mai mult posibil. „Dacă un dependent de droguri vrea să se drogheze, se droghează. Însă ar fi bine să fie asistat în acest proces. Pentru că astfel, şansele de recuperare sînt mai mari.”