Ţara în care elanii sînt timizi

6 iunie 2013
Ţara în care elanii sînt timizi jpeg

- plus New York-ul văzut pe fast-forward -

(Apărut în Dilema veche, nr. 292, 17 septembrie 2009)

Sconcsul, duşmanul omului

Într-o suburbie din Ottawa, în care fiecare casă are peluza şi grădina aproape identice cu ale vecinului şi în care liniştea străzii este întreruptă foarte rar de zgomotul vreunei maşini (cam la un sfert de oră), apariţia unui sconcs este de departe cel mai palpitant lucru. Ottawa este o combinaţie bizară de spaţiu urban cu grădină zoologică: marmotele invadează seara spaţiile verzi, ieşind din tufişuri, pe stradă mai trece, din cînd în cînd, agale, cîte-un curcan sălbatic, arborii din grădini sînt plini de veveriţe care se încaieră cu porumbeii. Armonia perfectă om-natură nu este tulburată decît de apariţia sconsului, inamicul public numărul 1.

Au existat cazuri de grupuri întregi de cetăţeni care au întîrziat dimineaţa la birou, pentru că sconsul le tăiase calea şi se pusese de-a curmezişul drumului lor către maşină. Şi, credeţi-mă, nu vrei să enervezi un sconcs, mai ales atunci cînd te pregăteşti să ajungi la vreo întîlnire! Am simţit-o cu nasul meu, prima dată într-o noapte pe la 3, cînd cel mai groaznic miros din lume a invadat aerul călduţ al nopţii. În cîteva minute, mirosul pătrunsese în toată casa, se insinuase chiar şi-n dulapuri, intrase bine-mersi în cămară, în garaj şi-n băi, ba chiar şi în blana cîinelui, care a început să latre şi să se tăvălească în iarbă, cuprins de isterie. Isteria s-a transformat a doua zi în depresie în toată regula, întrucît copiii care pînă atunci îl răsfăţaseră nu mai voiau să se joace cu el, din pricina mirosului insuportabil. Bietul animal suspina de mama focului şi-ţi rupea inima cu cea mai tristă privire canină pe care-am văzut-o vreodată. Iar sconcsului nici că-i păsa de chestia asta…

1000 de insule, monumente feministe, elani timizi

În Canada te simţi ca un fel de Gulliver în Ţara Uriaşilor, mai ales dacă pleci la drum cu o maşină mică. Între cele două sensuri ale autostrăzilor se află nici mai mult, nici mai puţin, decît… o pădure, iar maşinile care trec pe lîngă tine sînt un soi de jeep-camionetă, cu rulotă sau barcă cu pînze ataşată. Dacă te afli în Ontario, poţi fi sigur că maşinile astea îşi duc proprietarii către lacul celor 1000 de insule, a.k.a Ontario Lake. Pe lacul ăsta se află, de fapt, cam 1800 de insule (se numeşte "insulă" orice limbă de pămînt care are cel puţin doi copaci), multe dintre ele fiind cumpărate, prin anii ’50, cu fabuloasa sumă de 50 de dolari. Acum, urmaşii acestor fericiţi cetăţeni canadieni vin să-şi petreacă weekendul, fiecare pe insula lui. Cei care n-au mai apucat loc pe insulă şi-au construit case cu terasă, ponton şi debarcader pe malul lacului. Cine n-a avut bani nici de insulă, nici de casă se poate plimba cu vaporaşul care pleacă din portul Brockville. Scopul excursiei de o oră şi jumătate e cît se poate de clar: te uiţi cu binoclul în casele semenilor mai norocoşi (vaporul trece foarte aproape de insuliţe) şi fotografiezi oamenii făcînd plajă pe iahtul sau pe pontonul propriu, avînd sentimentul (înşelător) că astfel ai prins din zbor o picătură de lux şi huzur. Ceea ce te uimeşte " avînd în vedere că vorbim despre casele unor oameni înstăriţi " este lipsa desăvîrşită a oricărui prost-gust, de parcă canadienilor le-ar fi necunoscute noţiunile atît de întîlnite în România de "termopane", "vopsea portocalie", "coloane de ipsos" şi "faţadă placată cu gresie".

Tot în Ottawa, pe lîngă clădirea veche a Parlamentului, punctul principal de atracţie este fotografierea cu celebrul monument "Women are persons!", care le întruchipează pe cele cinci vajnice luptătoare canadiene pentru dreptul femeilor de a fi considerate "persoane eligibile să facă parte din Senat". Lupta s-a întîmplat prin 1929 şi n-a fost deloc uşor de cîştigat, iar urmaşele vajnicelor feministe au făcut lobby timp de 5 ani pentru amplasarea monumentului acolo… Motivul pentru care citiţi aceste rînduri statice şi descriptive în locul unui reportaj incendiar este acela că în Ottawa totul curge încet şi liniştit. Nu se întîmplă surprize la colţ de stradă, totul este exact acolo unde trebuie să fie, autobuzele vin la ora afişată în staţie, oamenii ies la jogging în pauza de prînz în locuri special amenajate, muzeele au programe perfecte pentru copii, spaţiile verzi sînt îngrijite la milimetru, pînă şi în rezervaţiile naturale există plăcuţe din lemn prin care li se cer scuze vizitatorilor pentru că elanii nu le sosesc în întîmpinare (aşa cum fac cerbii, căprioarele şi mistreţii, foarte prietenoşi). Vizitatorii sînt rugaţi să înţeleagă situaţia elanilor: tocmai au fost mutaţi acolo din habitatul lor natural (trăiesc ceva mai la nord), încă nu s-au acomodat cu noul habitat şi, de aceea, sînt "ceva mai timizi"… Sînt convinsă că, la cum merg lucrurile, în cîţiva ani şi sconcşii vor învăţa să-şi ceară singuri scuze pentru mirosul lor îngrozitor!

Incredibila poveste a fetiţei Vasile

A fost odată un cuplu de americani care a vizitat România şi a găsit că este o ţară minunată, cu oameni minunaţi şi ospitalieri, care aveau nume minunate. Aşa de mult le-a plăcut americanilor în România (mai ales faptul că aici se întîmplă atîtea lucruri neaşteptate), încît au hotărît că, dacă vor avea vreodată un copil, acesta va purta nume românesc, în amintirea vacanţei petrecute pe plaiurile mioritice. Anii au trecut şi copilul era pe cale să apară, aşa că americanii noştri şi-au sunat prietenii din România şi i-au rugat să le trimită o listă cu nume româneşti tradiţionale. Maria, Ion, Constantin, Vasile, Ileana… ah, Vasile! au spus ei, încîntaţi, ce nume frumos, n-ar fi nice, darling, să-i spunem copilului Vasile? În febra naşterii şi a pregătirilor, au uitat să verifice ce nume sînt de băieţi şi ce nume de fete, iar "Vasile" îi vrăjise oricum, iremediabil, cu sonorităţile lui nemaiîntîlnite. Aşa se face că americanii noştri n-au mai stat pe gînduri: şi-au botezat fetiţa nou-născută cu nume de plăieş.

Cîntec de dragoste pentru New York

New York-ul este un fel de torent care te ia cu el şi te poartă pe străzi, prin metrouri, prin muzee, magazine, restaurante, parcuri, cartiere, pe poduri şi pe sub poduri, te ameţeşte cu surprize la fiecare pas, cu oameni care mereu vor ceva de la tine (să-ţi ofere ganja sau să te convertească la biserica lui Jesus Christ), cu veşnice reduceri de preţuri, chilipiruri la tarabe, suveniruri kitchoase care spun toate, obsesiv, acelaşi lucru: "I Love NY", de parcă însuşi oraşul ar fi cumva conştient de forţa lui de atracţie. Atît de îmbibat este totul cu referinţe cinematografice şi literare, încît la primul contact nu faci decît să recunoşti lucruri văzute în filme sau citite în cărţi: străzile pe care mergea De Niro în Once upon a time in America, casele de cărămidă roşiatică prevăzute cu scări de incendiu în faţa cărora orice erou de film care se respectă a condus cel puţin o dată o eroină pentru a-i da "sărutul de la revedere", Empire State Building, în vîrful căruia şi-au dat întîlnire mai întîi Cary Grant şi Deborah Kerr, apoi Anette Bening şi Warren Beaty şi, în fine, chiar Meg Ryan şi Tom Hanks, raţele din Central Park despre care Holden Caulfield îşi punea, inocent, întrebări…

După ce treci de faza în care crezi că te plimbi în decorurile vii ale unui gigantic studio cinematografic, începi să înţelegi că oamenii sînt ceea ce merită descoperit cu adevărat. O simplă plimbare cu metroul newyorkez te pune faţă-n faţă cu toate rasele şi naţionalităţile din lume: chinezoaice întorcîndu-se de la lucru şi mîncîndu-şi supa cu tăiţei din borcane de plastic, tineri urbani cu tricouri cool şi ochelari de soare ascultîndu-şi ritmurile electro la iPod, mexicani cu lanţuri groase de aur la gît, negri upper-class îmbrăcaţi în costume impecabile, puşti albi slăbănogi, cu mîinile pline de tatuaje, citind Welsh sau Ellis, japoneze fragile privind în gol către vîrfurile degetelor cu unghii colorate.

Într-un bar, o chelneriţă mereu zîmbitoare ne-a rugat să-i traducem "Te iubesc, păpuşă mică!" (o amintire lăsată de un român grăbit), o vînzătoare la un magazin de pantofi ne-a repetat de cîteva ori cuvîntul "balamuc", pe care-l ştia de la soţul ei născut în România, un nene cu intenţii neprecizate, după încercări repetate de a intra în vorbă cu noi, s-a mulţumit să ne ureze "Welcome to New York!", ne-am trezit cu o pancartă în braţe, pusă de nişte tipi care ne-au fotografiat cu ea în scopuri promoţionale, iar în Washington Square Park am cunoscut un domn al cărui job era să mute oamenii de pe o peluză pe alta, pentru că iarba "trebuie să se odihnească o oră". Iarba care trebuie să se odihnească şi elanii care-şi cer scuze pentru că sînt mai timizi " iată două chestii foarte neobişnuite pentru cineva venit dintr-o ţară în care eşti înjurat atunci cînd traversezi pe verde, pe trecerea de pietoni!

Oricum, un lucru e limpede: la New York, oricîţi bani ai avea pe card, cu siguranţă îi vei cheltui pe toţi, iar la sfîrşit vei suferi pentru că nu ţi-au ajuns. E de ajuns să-ţi pui o dorinţă şi vei găsi imediat un mall unde îţi vei găsi dorinţa materializată în cel puţin zece variante de forme, culori, mărimi. Vei găsi şi varianta pentru copii şi pentru vegetarieni. Şi cel puţin una dintre ele va fi afişată drept speciall offer pe care nu o vei putea refuza. În America înţelegi cel mai bine cum s-a născut consumerismul.

Un "zboruleţ" către casă

Orice vacanţă are un sfîrşit, iar sfîrşitul trebuie să fie lent, pentru a te obişnui cu reîntoarcerea în patrie. Un drum de zece ore cu avionul este tranziţia perfectă. Mai ales atunci cînd esti anunţat, încă de la îmbarcare, astfel: "Ladies and gentlemen, we have no entertainment on this flight, no TV, no music, no films!", cauza fiind o defecţiune tehnică. De entertainment-ul involuntar al zborului s-a ocupat însă stewart-ul român, un domn jovial şi uşor transpirat, cu cravata deznodată, care împingea căruciorul cu mîncare strigînd, prevăzător: "Doamnelor şi domnilor, atenţie la mînuţeee şi la picioruşeee! Feriţi mînuţeleee şi picioruşeleee!", neuitînd nici să ne atragă atenţia, periodic, să ne punem "centuricile" şi să ne ţinem bagajele în "compartimentuţele" speciale. La finalul zborului, la fel de jovial şi de transpirat, dar cu simţul datoriei împlinite, stewart-ul a ţinut să ne consoleze că "poate a fost mai bine că n-am avut filme la bord, c-aşa a dormit lumea-n avion ca ursuleţii" şi şi-a exprimat speranţa că "dac-o vrea bunuţul Dumnezeu, poate c-o să mai alegeţi compania noastră şi data viitoare.

Adina Rosetti este scriitoare. Cel mai recent roman publicat: Deadline, Curtea Veche, 2010.

74907741 afc99f4360 k jpg
Scrisoare deschisă Ministrului Educației
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română Ioana Em. Petrescu (ANPRO) vă solicită atenția cu privire la următoarele sesizări și propuneri referitoare la Proiectul Legii Învățămîntului Preuniversitar „România educată”, aflat în dezbatere publică:
20220726 185215 jpg
Bătrînii
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
20220728 210201 jpg
Integrarea la scoala jpg
Cum poți facilita integrarea copilului în sistemul de învățămînt
Atunci cînd copiii merg la creșă, grădiniță sau școală, activitățile de orientare îi ajută să se familiarizeze cu mediul nou în care își vor petrece o mare parte a zilei.
Palama lui Dumnezeu jpg
Poiana Omului
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
G0122246 JPG
Drumul transformării
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
Imagine dilemaveche ro jpg
Ce înseamnă expresia „Toate drumurile duc la Roma” și care sînt originile sale
Roma a fost mereu o destinație populară pentru producătorii de filme și jocuri video.
20220724 174033 jpg
Balauri mici, balauri mari, cale ferată fără șină și povestea celor două țări
Text de Alexandra Bumbăcaru, căutătoare de povești alături de Cronicari Digitali
20220722 180510 jpg
20220721 180351 jpg
Prezent în propria-ți viață
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
Resita vedere de sus jpg
Cea mai bună dilemă în gama RE
Text de Silvia Teodorescu, coordonator al campaniei Cronicari Digitali
20220719 160815 jpg
Piftii de iulie – jurnalul unui gurmand pe Via Transilvanica
Text de Cosmin Dragomir, jurnalist culinar și autor al cărții „Curatorul de Zacuscă”
20220720 185246 jpg
20220719 170725 jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” concentrează cea mai complexă experiență turistică și culturală din România
Al doilea an de rezidență itinerantă de digital storytelling pune în valoare patrimoniul cultural de pe Via Transilvanica.
Aula magna cairoli jpg
Plagiatul la români: îngrijorări și propuneri
Scrisoare deschisă adresată universităților românești și Ministerului Educației
Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” – Peste 1000 km din România autentică, parcurși în două săptămîni
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” scoate la lumină 50 de obiective de patrimoniu cultural, comunități etnice, antreprenoriate locale, gastronomie, natură, oameni-tezaur și localități uitate.
video poker sanse castig jpg
Are Video Pokerul cele mai bune şanse de cîştig?
În peisajul ofertelor de cazino îşi face apariţia un joc care cel mai adesea este trecut cu vederea de jucători, cel de Video Poker.
imagine (4) jpg
Teorii cu privire la serialul „Stranger Things”, ce ar putea fi confirmate în sezoanele viitoare
Sezonul cu numărul 4 a fost mult timp așteptat de fani, care deja se gîndesc acum la viitorul sezon.
chirilov cover jpg
Mihai Chirilov: „Un festival, dacă nu e construit în jurul comunității, e degeaba”
„Filmul de artă te forțează să devii inventiv în a găsi metode de expunere pentru a ajunge la cît mai mulți oameni.”
ILC jpg
Posteritatea Graziellei
În toți acești (mulți) ani în care l-am recitit, periodic, pe Caragiale, m-am întrebat nu o dată cum se face că opera sa a părut să accepte tot felul de interpretări, unele de-a dreptul stupide, reductive și, în fond, absurde.
jocuri noroc populare jpg
Care sînt cele mai populare jocuri de noroc din străinătate?
Oamenii din diferite țări de pe glob au preferințe specifice în materie de jocuri de noroc, modelate de culturi distincte.
boluri diversificare little prints jpg
Diversificarea, acum o joacă de copii – ce am învățat de la generațiile mai vechi de părinți
Din drag pentru copii, din nevoia de a oferi celor mici tot ce mai bun din tot ce mai bun, au apărut și branduri de lux, cu produse premium.
drujba jpg
Există modele de drujbă care să poată fi manevrate cu o singură mînă? Răspunsul specialiștilor!
Un model eficient de drujbă garantează o tăiere rapidă a elementelor de vegetație nedorite, precum și un confort sporit în utilizare.
pantaloni eleganti pentru femei stilizari pentru birou jpg
Pantaloni eleganți pentru femei – stilizări pentru birou
Datorită sfaturilor de mai jos, vei învăța cum să creezi o ținută excepțional de stilată în cîțiva pași simpli, în care te vei simți ca o femeie de succes.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.