Socoteala doamnei Firea

Mediatic, mandatul de primar al doamnei Firea a pornit în trombă. Blocstartul pentru ea nu a fost poziționat la începutul campaniei, ci imediat după, cînd s-au închis urnele. De o lună, aproape că nu a fost zi în care să nu promită ceva, să nu propună ceva sau nu se pronunțe pe o anumită temă de interes public. M-aș mira să nu fie vorba de o strategie special gîndită în acest sens. Prea des și prea ritmic au apărut știrile cu noul primar ca să fie vorba de întîmplare sau de ceva care îi stă în fire, fie și ca fostă jurnalistă. Și asta o spune cineva care are zilnic de a face cu știrile și care deci are perspectiva de a sesiza mesajele cu subînțeles din presă.

Odată sesizată repetiția, nu mi-a venit greu să reconstitui cronologic o mare parte dintre intervențiile media ale Gabrielei Firea în calitate de proaspăt ales primar. Pe 8 iunie - alegerile au fost pe 5 - ea face anunțul șoc că transportul public de suprafață ar putea fi gratuit. Știrea era în sine de impact, dar și momentul în care a fost lansată era șocant: după alegeri, şi nu în timpul campaniei, ca o promisiune sau o viziune a candidatei Firea. Dar eventualul scop a fost atins. Cîteva zile, lumea a vorbit despre acest subiect, iar noul primar trăsese bine clopotele în semn de intrare grandioasă în primărie. Totuși, declarația a mai marcat ceva prea puțin observat de public: detașarea de propriul program de guvernare locală şi apucarea pe o cale neprevăzută, neanunţată, a proiectelor. Pentru că în programul electoral al PSD și al doamnei Firea nu există nici o sugestie că partidul și candidata sa vor susține transportul public gratuit în București. Apoi, pe 13 iunie, doamna Firea anunţă că va cere noului Consiliu General să rezilieze contractul de închiriere pentru clădirea primăriei din Grozăvești pentru că „e un spațiu prea costisitor pentru bucureșteni, chiria fiind de 280.000 de euro”. Oricum, renovarea vechiului sediu al primăriei era gata, iar mutarea înapoi – iminentă. Dar și anunțul că banii bucureștenilor nu vor mai fi risipiți pe chirie era tentant. A doua zi, pe 14 iunie: înapoi la RATB. Apar viitorii „controlori de trafic”, un fel de poliție a transportului public „care va elimina din mijloacele de transport în comun persoanele violente sau care ar incomoda călătorii ori ar dori să le facă rău acestora”. Prin ambiguitate, fraza e memorabilă. Cum și cine va stabili cine, pe cine și prin ce incomodează? Cum se va măsura intenția de a face rău călătorilor?

15 iunie, alt anunț. Administrația Străzilor va amenaja o trecere de pietoni, dinspre Bulevardul Mareșal Prezan către Arcul de Triumf. Aceasta va fi gata pînă la începutul lunii iulie. Ca o paranteză: aici e vorba de un anunț atipic al doamnei Firea pentru că, spre deosebire de majoritatea celorlalte, el este ușor de verificat de bucureșteni, iar prin termenul scurt dat, nici nu îţi trebuie memorie de elefant ca să-ţi aminteşti de el. Și iată, paranteză la paranteză, e trecut de începutul lunii iulie și trecerea de pietoni n-a apărut. Pe 16 iunie intervine în disputa dintre furnizorul şi distribuitorul de apă caldă din Bucureşti, două entităţi cu nume de comedianți interbelici, Radet şi Elcen. Doamna Firea cere o rezolvare a diferendului pentru că apa caldă pentru bucureşteni „nu reprezintă un moft, mai ales pe caniculă”. Nu știu în ce măsură o astfel de observație însă e și un argument comercial. Pe 17 iunie, după ce a vizitat un șantier neterminat, primarul ales al Capitalei a spus că vrea „o listă neagră” a firmelor neserioase, care nu respectă termenele de predare a lucrărilor. Aici s-a văzut promisiunea influenței doamnei Firea asupra parlamentarilor, dar și apartenența ei la un partid mare, cu putere legislativă: lista și consecințele apariției pe listă vor fi reglementate printr-o lege viitoare. Pe 25 iunie anunță că de la 1 iulie, în 20 de puncte din Bucureşti vor fi amplasate corturi de prim ajutor dotate cu ventilatoare, apă, şi cu personal medical calificat. Nu le-am numărat, dar pe unul l-am întîlnit, în stația de la ASE din Romană.

27 iunie: Anunţă că nu e de acord cu legea ridicării maşinilor prost parcate pînă ce autorităţile nu fac parcări. „Mai întîi să li se lase timp edililor pentru a crea locuri de parcare și după aceea să se aplice măsuri coercitive”, a spus Gabriela Firea. O observație de bun-simț, care nu a fost făcută doar de doamna primar. Însă cîte serii de edili au tot avut timp să facă parcările și nu le-au făcut? Pe 28 iunie vine cu o nouă intervenție publică de partea oamenilor de la bloc: afirmă că va cere Consiliului General 3,5 milioane de euro pentru Radet pentru reparații la rețeaua de transport și distribuție din zona Mihai Bravu și în zona Spitalului Filantropia. Pe 29 iunie e o furtună în București, cu ploi cum nu se văd decît „o dată la 20 de ani”. Pentru că unele mașini au fost avariate de copacii care s-au rupt, doamna Firea a spus că dorește achiziționarea unui „tomograf pentru copaci”, cu ajutorul căruia, pe viitor, specimenele bolnave să fie corect identificate și îndepărtate preventiv. Aproximativ 10 zile mai tîrziu, văd că deja primăria are pe lista de tăieri 200 de copaci, dar n-am auzit ca tomograful să fi fost cumpărat. Pe 30 iunie anunță cumpărarea a 200 de autobuze second-hand pentru RATB, în regim de urgenţă. Pe 3 iulie afirmă că dorește consolidarea clădirilor din Centrul Vechi. Zona trebuie eliberată de către locatarii din prezent, fiind una de risc seismic, iar familiile de acolo vor putea merge în alte spații puse la dispoziție de municipalitate.

Urmează pe 4 iulie disputa activităţilor și evenimentelor de weekend, care „nu trebuie să fie organizate în centru, în punctul zero al Capitalei” pentru că încurcă traficul rutier. „Nu doresc relocarea evenimentelor stradale de mici dimensiuni, dar marile concerte găzduite în Piața Constituției ar putea fi organizate în parcuri, pe Arena Națională sau la Romexpo, în funcție de amploarea evenimentului”, spunea primarul Capitalei. Pe 5 iulie e o grevă de o oră a angajaţilor din administraţia publică locală - adică a salariaților din subordinea ei. Gabriela Firea le ia partea, spunînd că aceștia sînt discriminaţi salarial faţă de cei din administraţia centrală.

Este evident că intervențiile publice ale Gabrielei Firea au atins punctele nevralgice ale orașului. Nici nu era greu. Toată lumea le știe pentru că foarte mulți bucureșteni se lovesc zilnic de ele: traficul, transportul public, încălzirea centralizată. Iar buboiul trebuie să fie cu atît mai clar pentru consilieri și primari. Este de asemenea de salutat că noul primar e activ, se implică, face efortul de a semnala probleme, în contrast cu toți ceilalți contracandidați ai ei, care par să fi intrat în pămînt și o lasă să vorbească nestingherită. Mă gîndesc că poate mai era nevoie de ei, măcar și pentru a sugera că nu au candidat doar din interes, obligație sau cine ştie ce alt motiv ascuns, ci le pasă de oraș și se pricep la el chiar și cînd nu candidează.

Dar pe de altă parte, toate declarațiile doamnei Firea nu fac decît să zgîrie problemele la suprafață. Deocamdată nimic nu arată o intenție serioasă de reformare a sistemului prost din prezent. Ba dimpotrivă, sînt indicii că noua administrație locală vrea să-l peticească în continuare printr-o politică de subvenții nesănătoasă și anacronică. Premise pentru o acțiune îndrăzneață ar fi: PSD deține puterea absolută la nivelul primăriilor bucureștene și are șanse mari să preia din iarnă și guvernarea centrală. Dar are și amplitudinea necesară pentru reforma de care e nevoie în capitală? Recunosc că nu cred, dar asta e o altă discuție. Pot doar să reiau principalul argument, și anume că PSD, ca și PNL de altfel, sînt partide construite preponderent clientelar, sînt văzute ca trambuline pentru cariere, nicidecum ca laboratoare de reformă.

Chiar și așa, doamna Firea nu are de ce să își facă mari probleme. După seria dezastruoasă de primari generali și de sectoare, așteptările și standardele bucureștenilor sînt atît de scăzute încît acum e foarte greu să îi dezamăgești. Cu o prezență mediatică susținută, însoțită de mici aranjamente locale și centrale ca sistemul să nu se gripeze în cei patru ani de mandat, cariera sa politică nu are de ce să sufere. Însă sper ca nu aceasta să fie socoteala doamnei primar.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: adevarul.ro