Șahul și tradiţiile lui de dinainte de 1990
Mă uit pe diagrama meciurilor din ultima rundă a olimpiadei de șah de la Batumi, Georgia, recent încheiată. La prima masă, joacă China și SUA. La a doua, Rusia și Franța. La masa 3, Polonia contra Indiei. La masa 4 joacă Armenia cu Germania. Pe 5, avem Ucraina – Cehia. La 6 e Kazahstan – Anglia. Vietnam – Filipine e la masa 7. Croația – Suedia e la 8. La 10 e Moldova – Uzbekistan. Serbia – Azerbaidjan la 11. Georgia 1 – Spania pe 13. Mongolia – Olanda, 14. Georgia 2 – Iran, 15. Lituania – Argentina, 16. Ungaria – Costa Rica, 17. Pe 20 e România – Paraguay. La 21 avem Slovenia – Cuba. Belarus – Chile 22. Letonia – Albania 23. Macedonia (de nord) – Turcia pe 24. Muntenegru – Islanda 25. Slovacia – Elveția 26. Și Bosnia-Herțegovina – Italia pe 27. După această lungă înșiruire, cine observă ce au în comun toate aceste meciuri?
Mie unul mi-a sărit în ochi că prima echipă a perechii fiecărui meci menționat este o țară comunistă sau fostă comunistă. China, Vietnam și Cuba sînt și azi comuniste. Celelalte au fost și ele, pînă la dezmembrarea URSS sau a altor federații de dinainte de 1989: Iugoslavia și Cehoslovacia. Sau pînă la căderea comunismului în estul Europei, în 1989. Din șir fac parte toate mesele de la 1 la 27, cu excepția meselor 9, 12, 18 și 19. Dar dacă luăm în calcul că la mesele 5, 10, 11, 21 și 22 ambele echipe sînt ale unor țări comuniste sau foste comuniste, se poate nota în plus că la primele 27 de mese ale olimpiadei de la Batumi au jucat 28 de echipe din țări comuniste sau foste comuniste. „Șahul comunist” continuă să domine olimpiada.
Este drept că pe lîngă China, în șahul contemporan au apărut noi puteri care nu au avut de-a face cu comunismul: India și Norvegia. (Cu SUA este o altă poveste, locul lor atît de sus în ierarhia mondială e datorat importului a doi jucători excepționali, Caruana și So; altfel, campionatul național american este comparabil cu cel francez, englez sau german). Dar la fel de just este să observăm că atît în cazul Indiei cît și în cel al Norvegiei, consacrarea șahului s-a datorat în mare măsură unor talente de excepție născute în aceste țări. Mă refer la campionii mondiali Viswanathan Anand și Magnus Carlsen. Scăzînd contribuția lor, se poate spune că șahul a continuat să evolueze în principal în țările comuniste sau foste comuniste. Avem de-a face probabil cu un fel de inerție care a menținut șahul pe linia unei tradiții create înainte de 1989, în pofida unei reașezări a finanțării și organizării sporturilor din aceste țări.
Ca o paranteză, am fost curios să văd cum au încheiat olimpiada regiunile foste comuniste. Am împărțit țările în trei categorii: a URSS, a Iugoslaviei și a restului țărilor est-europene. Din „echipa URSS” fac parte „atotputernica” Rusie (3), dar și Armenia (8), Ucraina (10), Azerbaidjan (15), Uzbekistan (16), Kazahstan (21), Lituania (24), Georgia 1 (28), Belarus (30), Moldova (31), Georgia 2 (43), Letonia (45), Turkmenistan (50), Georgia 3 (51), Estonia (54), Tadjikistan (72) și Kîrgîzstan (75). Din fosta Iugoslavie sînt Croația (26), Slovenia (32), Muntenegru (36), Macedonia de Nord (48), Serbia (52), Bosnia-Herțegovina (65), Kosovo (78), iar estul ex-comunist a fost format din Polonia (4), Cehia (12), Ungaria (18), România (27) și Slovacia (66). În paranteze sînt locurile ocupate de fiecare echipă în clasamentul final. Nu știu dacă procedez corect, dar ca să putem compara performanța regiunilor, voi face media aritmetică a locurilor ocupate pe fiecare zonă. La URSS, locul mediu e 34 (după rotunjire); iugoslavii obțin 85; est-europenii 25. De la est-europeni lipsesc bulgarii (în conflict cu Federația Internațională de Șah) și germanii. Dar Germania nu poate fi trecută în totalitate la RDG, astfel că în est au rămas doar cinci echipe. Oricum, bulgarii și germanii nu ar fi avut cum să strice mult performanța fostelor țări comuniste est-europene. Concluzia e că scorul URSS e afectat de performanța țărilor asiatice și că șahul din estul Europei e ceva mai competitiv decît cel din zonele fostelor URSS sau Iugoslavia, țări care înainte de 1989 erau mai bine cotate față de estul Europei.
Reminiscențele trecutei glorii a șahului din țările comuniste s-au văzut și în două evenimente conexe din preajma și din timpul olimpiadei. Precum odinioară liderii sovietici, președintele Putin a vizitat baza de antrenament a echipei Rusiei de șah, aflată la Soci, tot pe malul estic al Mării Negre ca și Batumi. Miza politică a unui meci de șah nu mai e cea de pe vremea confruntării dintre Fischer și Spasski. Dar Rusia nu a mai cîștigat nicio olimpiadă din 2002, de cînd din echipă făcea parte renegatul Garry Kasparov, așa că tare i-ar fi prins Kremlinului bine la imagine un aur olimpic la șah. Dar dacă nu a fost să fie nici de această dată – aurul l-au luat rivalii chinezi – Putin pare să își fi luat revanșa administrativ. Se știe că influența Moscovei asupra Federației Internaționale de Șah a fost considerabilă, încă de pe vremea președinției filipinezului Florencio Campomanes din anii comunismului, trecînd prin cea a liderului calmuc Kirsan Ilyumzhinov (Kalmîkia e o republică în cadrul Federației Ruse) și pînă la cea de azi, a noului șef al FIDE Arkadi Dvorkovici, ales într-o plenară a federației de șah din timpul olimpiadei de la Batumi. Dvorkovici este nimeni altul decît fostul vicepremier al Federației Ruse, din 2012 pînă în mai anul acesta, mîna dreaptă a lui Dmitri Medvedev încă de cînd acesta era președintele țării. Și așa, fie și doar la nivelul FIDE, dacă la masa de joc nu s-a putut, gloria și influența șahului sovietic au fost perpetuate.
Diagrama săptămînii
Soluţia diagramei 129 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluţia diagramei de data trecută: 1. Txd6! Rxd6 2. Nxf6! (ci nu 2. Td1+ din cauza 2… Cd5) gxf6 3. Td1+ Re7 4. Cxd7 Ta8 5. Nxb7 6. Td8 Nxa8 şi albul rămîne cu o piesă în plus.
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.
Foto: Fostul vicepremier rus Arkadi Dvorkovici a devenit preşedintele Federaţiei Mondiale de Şah. Sursa: Wikipedia/ Kremlin.ru, CC BY 4.0.
