O Românie puternică şi "ridicată"
Afişele şi sloganurile electorale au fost, deja, întoarse pe toate părţile. Felul în care arată campania electorală nu are darul să-i mobilizeze pe oameni. Cu gîndul la frecuşurile politice interne, politicienii noştri îşi arată, din nou, limitele.
După gustul meu, singurul afiş care transmite ceva consistent şi valabil este cel în care apare Monica Macovei: pe el scrie “Împotriva corupţiei. Împotriva sărăciei”. Mesajul corespunde perfect activităţii consecvente a Monicăi Macovei: asta face de atîţia ani, combate corupţia, spre disperarea adversarilor ei care, enervaţi de performanţele sale în Parlamentul European, o “demască” permanent pentru că “pîrăşte România la Bruxelles”. Atîta înţeleg ei, din meschinăria lor de politicieni mărunţi.
Cetăţenii români care au fost şi sînt încă euro-entuziaşti, au susţinut în masă aderarea la UE şi au mai multă încredere în instituţiile europene decît în cele româneşti asta au vrut, de fapt, de ani buni încoace: mai puţină sărăcie, mai puţină corupţie, “să trăim ca-n Europa”. Milioanele de români care şi-au găsit de lucru în alte ţări europene (în loc să îngroaşe şomajul în România) şi au trimis miliarde de euro acasă au beneficiat direct şi concret de aderarea la Uniunea Europeană. În mod normal, ei ar trebui să voteze pentru oameni ca Monica Macovei sau – în orice ţară s-ar afla – pentru partidele care promit “mai multă integrare europeană”. Nu ştiu cîţi români aflaţi în Italia, în Spania, în Marea Britanie o vor face, deşi ar fi spre binele lor (şi al nostru). Într-o Europă în care partidele naţionaliste cîştigă teren (inclusiv bătînd monedă pe tema “românii şi bulgarii sînt o problemă”), raţional ar fi ca oamenii care au de cîştigat de pe urma libertăţii de circulaţie să reacţioneze la extremisme prin vot, să-i susţină pe cei care vor mai puţină sărăcie şi mai puţină corupţie, pe cei care vor să meargă şi mai mult în direcţia integrării europene. Dar, pentru mulţi, tipul ăsta de raţionament e prea complicat, iar cei care lucrează de cîtva timp în Occident şi au pus ceva bani deoparte s-au obişnuit deja cu binele.
Aşa că afişele şi sloganurile celor care gîdilă mîndria naţională s-ar putea să aibă mai mult succes, deşi sînt inadecvate şi, pe alocuri, ridicole. PSD, de exemplu, îl pune pe afiş pe Victor Ponta (ca să-i crească şansele la prezidenţiale?), care promite “o Românie puternică”. Inventarul de simboluri din campanie e convenţional şi prăfuit: cusături populare, poze cu Sfinxul din Bucegi, Delta Dunării, Ateneul Român şi altele (pe care le folosea pe vremuri şi ONT Carpaţi în pliantele turistice), steagul dacic, capul de bour, statuia lui Mihai Viteazul etc. Toate astea ar fi mers foarte bine şi în campania lui Corneliu Vadim Tudor, pentru că reprezintă o adunătură de clişee patriotarde, care nu au legătură cu realitatea: PSD e la putere de doi ani şi, în acest răstimp, România n-a devenit nici mai puternică, nici mai influentă în Europa. Dimpotrivă: “vocea” noastră în concertul european e tot mai piţigăiată.
Citiţi articolul integral pe Blogurile Adevărul.
