Milionul de la Cultură
Ministrul Culturii, dl Daniel Barbu, ar trebui premiat în cadrul vreunei campanii de genul “săptămâna economisirii” şi dat ca exemplu pe ramură. Tocmai a anunţat cum va economisi un milion de euro din bugetul ministerului: printr-o măsură inspirată de “centralismul democratic” de pe vremuri.
Un proiect de hotărâre guvernamentală vrea să aducă Teatrul de Operetă “Ion Dacian”, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Ansamblul “Tinerimea Română” şi Teatrul “Oleg Danovschi” din Constanţa în subordinea Operei Române. Îmi închipui că proiectul a fost scris la iuţeală de “aparatul” ministerial şi bănuiesc – am motivele mele – că dl ministru nici nu ştia exact care e statutul acestor instituţii, crezând că sunt nişte ONG-uri. Dar dl ministru a găsit iute o motivaţie care să dea bine în peisaj: "Instituţiile vor rămâne cu aceeaşi denumire pe care o au astăzi, doar managementul se schimbă. Deci, în loc să avem patru birouri juridice, patru birouri de resurse umane, patru birouri de finanţe-contabilitate, vom avea unul singur din fiecare". Şi, uite-aşa, dintr-un condei, se economiseşte ditamai milionul de euro pe an. Vă daţi seama? În cinci sute de ani de-aici încolo, Statul va economisi cinci sute de milioane şi va putea, în sfârşit, să repună Oltchim în funcţiune la întreaga sa capacitate. Iar în două mii de ani, va strânge cele două miliarde necesare pentru a plăti despăgubirile pe care cică le-ar cere Roşia Montană Gold Corporation dacă se hotărăşte să dea Statul român în judecată. Care va să zică, economia făcută de dl Barbu rezolvă nişte probleme serioase. Sigur, o să dureze un pic – cam cât de la Burebista până la noi – dar important e că se rezolvă. Apoi, dl ministru recurge şi la alte motive pentru a explica de ce se desfiinţează prin centralizare aceste instituţii. Întâi, publicul: “Prezenţa lor într-o instituţie mai mare, mai puternică, le va deschide către un public mai larg decât cel de care au beneficiat până acum". Parcă şi văd stadioanele pline de iubitori de dans contemporan ori muzică corală, în cadrul Festivalului Naţional “Cântarea Liberală a României”. Apoi – se putea fără? – “modelul european”: “Este sistemul tipic în Germania şi Austria, unde operele, baletul şi teatrele sunt în 95% din cazuri în aceeaşi administrare”. Care opere, balete şi teatre? Toate? De fapt, dincolo de frazele spuse cu lejeritate de dl ministru, această măsură este o centralizare făcută la repezeală, fără să aibă la bază vreun studiu de impact ori vreo argumentaţie serioasă.
Citiți articolul integral pe
.
