Impresii de pe şoselele patriei

N-am înţeles mai nimic din aşa-zisa “dezbatere publică” asupra noului cod rutier. Am observat doar că, la un moment dat, liderii de partide au început să se contrazică în legătură cu mărimea amenzilor. Şi cam atît.

Bat şoselele patriei şi ale Europei de multă vreme şi am văzut de toate. Pot să fac şi oarecari consideraţiuni comparative, mai mult sau mai puţin superficiale: în traficul elveţian te plictiseşti de-a dreptul, atît de disciplinat şi liniştit e; italienii sînt, ca şi noi, mai temperamentali şi mai aventuroşi, aşa că pun în actul de a conduce maşina şi o oarecare fantezie (ca să nu zic mai mult); în ţările nordice, nu-i trece nimănui prin cap să facă “şmecherii” pe şosea, responsabilitatea e atît de bine înfiptă în comportamentul oamenilor încît gîndirea lor nu poate cuprinde, pur şi simplu, ideea că mersul cu maşina poate fi un mod de a “te da mare” sau de a-ţi agresa/umili partenerii de trafic. Ş.a.m.d. Sigur că asemenea generalizări pot fi riscante ori înşelătoare, dar încerc să spun, prin ele, că atitudinea cetăţeanului atunci cînd e la volan are legătură cu educaţia lui de dinainte de a căpăta permisul de conducere. Şi mai are legătură şi cu sîmburele de spirit comunitar ori cu respectul faţă de cei din jurul tău pe care, dacă nu l-ai dobîndit prin educaţie şi dacă nu-l ai atunci cînd mergi pe jos, cu atît mai puţin îl vei avea cînd ai în “subordine” un număr considerabil de cai-putere.

E adevărat, în toate aceste ţări există şi amenzi consistente, menite să descurajeze eventuale încălcări ale regulilor. Dar există şi altceva, în afară de amenzi. La noi, aiurelile de pe şosele te fac să-ţi pierzi uzul raţiunii. Mersul cu maşina e, pentru unii, un mod de a-şi exprima “bărbăţia”, un mijloc de a-şi vărsa în public frustrările, complexele şi neputinţele lor şi ale strămoşilor lor. Asta e limpede. Vezi, pe şoselele patriei, tot felul de năuci care fac tot felul de manevre “curajoase”. Şi scapă ca prin urechile acului nu pentru că e ceva de capul lor ca şoferi, ci pentru că îi feresc ceilalţi (după principiul “cel mai deştept cedează”) sau pentru că, pur şi simplu, au noroc chior. Unii se mai şi filmează şi se pun pe youtube, căci sentimentul că “îi vede lumea” conducînd pe contrasens cu două sute pe oră le mai alină un pic traumele psihice mari şi multe. Mă tem că un nou cod rutier care are drept cuvînt de ordine “amenzi mai mari” nu-i va descuraja pe aceşti zărghiţi – cel mult îi va potoli o vreme, pînă vor prinde iar “curaj”. Pentru diverse infracţiuni, de diverse naturi, au fost sporite pedepsele – şi asta n-a dus la mare lucru. Luaţi, de exemplu, infracţiunile din sfera corupţiei: pentru multe dintre ele există pedepse destul de mari, de multă vreme. Dar efectul a început să se vadă abia de cîţiva ani, de cînd DNA şi Justiţia au început să-şi facă treaba şi să aplice legea. Probabil că aşa se va întîmpla şi în domeniul rutier. Dar cine şi cum să aplice legea? Poliţiştii rutieri se plîng că n-au resurse, că sunt prost plătiţi, iar cine umblă mult pe străzi şi pe şosele îşi dă seama că, de foarte multe ori, poliţia rutieră e absentă exact din locurile unde ar fi nevoie de ea. Şi apoi, mai e ceva foarte important: sistemul nostru de drumuri e prost calibrat şi cu tot felul de probleme, administratorii străzilor nu-şi fac treaba, la tot pasul te pîndesc gropi, lucrări, şantiere interminabile ş.a.m.d. – adică tot felul de pericole la adresa circulaţiei. Cînd ai de făcut un drum mai lung pe şosea, ştii cînd pleci, dar nu ştii cînd ajungi.

Citiți articolul integral pe

.