Ce se păstrează? - convorbire cu Horia BERNEA

7 iulie 2010
Ce se păstrează?   convorbire cu Horia BERNEA jpeg

(interviu apărut în Dilema, nr. 347, 1-7 octombrie 1999)

Dacă ne luăm după statistică (rata populaţiei urbane din România 55%, cf. "Statele lumii de la A la Z", 1998) s-ar spune că aproape jumătate din locuitorii ţării noastre trăiesc într-un paradis accesibil: la ţară. De n-ar fi aşa, de ce s-ar înmulţi în peisajul rural casele de vacanţă ale oamenilor cu dare de mînă din oraşe, de ce de acolo maşinile s-ar întoarce totdeauna cu portbagajele pline (ospitalitatea ţărănească = gratuitate) sau de ce ar fi brusc iubite rudele uitate care acum şi-au recîştigat pămîntul, numai bun să fie valorificat în beneficiul celor gata să pornească o afacere ori să-şi cumpere apartament la bloc? Şi pînă nu prea demult nu satul producea unele din biografiile curate lacrimă, care făceau carieră pe bază de origine sănătoasă? Imaginată ca un paradis şi tratată de vreo cincizeci de ani ca o "colonie" internă, avînd resurse încă nesecate - "nu se poate, oricît s-ar plînge ţăranii, mai au ei ceva" - lumea rurală ne trimite astăzi imagini neliniştitoare: localităţi ce se risipesc şi se sting, şcoli în paragină, violenţă crescîndă, sărăcie şi kitsch. Ce mai au ţăranii şi ce se mai păstrează din civilizaţia lor, care pare să treacă acum printr-o lumină din ce în ce mai palidă? Judecînd astfel cădem pradă unei nostalgii alarmate sau descoperim un adevăr inevitabil? Cerem cîteva lămuriri în această privinţă dlui Horia Bernea, director al Muzeului Ţăranului Român - Muzeu Naţional de Arte şi Tradiţii.
 
Satul - o experienţă proprie

Cum îşi asumă, stimate dle Horia Bernea, un orăşean get-beget lumea rurală? Aveţi o experienţă personală a satului?

M-a trimis tata, în primele clase de şcoală, la ţară, într-o comună din zona Braşovului, Poiana Mărului îi spune - unde făcuse el cercetări etnografice în tinereţe şi îi plăcuse foarte mult locul. Era foamete în Bucureşti - asta prin '46-'47, da, în 1947, sigur, fiindcă îmi amintesc că acolo, la Poiana Mărului, am apucat ultima sărbătorire a zilei de 10 Mai. Taică-meu (Ernest Bernea, n.n.) urmase Literele şi Filosofia la Bucureşti, iar apoi studii în străinătate, în Elveţia, în Franţa şi în Germania, la Freiburg; nu privea satul ca pe o imagine idilică, sentimentală, cerceta valorile lumii rurale româneşti ca un om de carte făcută serios, cu temei. M-am pomenit, în clasa a II-a primară, printre nişte colegi foarte interesanţi, copii care străbăteau 10-12 km, venind de pe dealuri ca să ajungă la şcoală, copii sănătoşi, curaţi, între care mă simţeam bine. Ţin minte că în recreaţie, cînd scoteam cu toţii mîncarea, invidiam lipiile lor, faţă de care sandviciul meu nu mai făcea doi bani.

Cum era atunci satul?

Foarte frumos, organic, mare, răsfirat. Cred că şi pînă acum e cel mai răspîndit sat din România, se întinde pe vreo 70 km2. O casă pe un deal, alta "vecină" la o distanţă enormă. În comparaţie, partea lui "oficială", să-i spun aşa, era adunată pe o palmă de loc dominată de înălţimi: acolo se aflau şcoala, biserica, primăria, acolo coborau oamenii la "poronci", cînd era de anunţat ceva. O dată a venit să vorbească lumii din sat Constanţa Crăciun, nu ştiu ce-a spus, n-am înţeles, nu ştiu nici dacă maturii prezenţi acolo au înţeles ceva din ceea ce au auzit atunci şi aveau să trăiască mai tîrziu - sinistrul experiment comunist. Din peisajul satului reţin foarte bine o anumită culoare dominantă a "peisajului" uman. Precumpăneau culorile închise: negru, maro, stofe ţesute în casă, astea două erau obişnuite pentru îmbrăcămintea bărbaţilor: cine nu umbla în negru purta haine maro, şi invers. Femeile aveau cămăşile cu broderie cu negru, motive apropiate de costumul specific din Mărginimea Sibiului. Cea mai veche amintire: dealul coborînd pînă în faţa casei. Dealul care a devenit într-o vreme şi o temă a mea.

Schimbări

Cît de profunde credeţi că au fost transformările operate în lumea rurală, urmărind, cum se spunea în Epocă, "ştergerea diferenţei dintre oraş şi sat"?

Colectivizarea a distrus spiritul comunitar, a dus la ceea ce am văzut cu toţii că s-a petrecut în lumea rurală. Poate în satele de pe fostele moşii mari, oamenilor să nu li se fi părut ceva cu totul neobişnuit stilul de "muncă la grămadă", nu ştiu; dar în comunele de munte şi de deal colectivizarea a fost o prostie. O prostie şi o crimă. Nu numai că asta a schimbat criterii, raporturi între oameni, peisaje, dar a schimbat chiar figura ţăranului. Acum 50 de ani omul de la ţără nu era gras decît, ştiu eu, dacă avea un dezechilibru glandular. De obicei ţăranul era voinic, avea un corp armonios, munca îl ţinea într-o anumită formă, intervenea aici şi valoarea alimentaţiei, bine cumpănite, ritmice. Ar trebui să amintim şi de regularitatea posturilor.

Cum arată ţăranul de astăzi?

Are tîrtiţă. I s-a modificat ceafa, ridurile ei sînt dispuse altfel. Satul s-a umplut de băşti. Costumul de muncă înseamnă acum salopeta, pufoaica şi basca. Din ţăran a apărut o fiinţă nouă, alarmată, grăbită, năucă: Navetistul, care muncea ziua la cîmp şi seara alerga cu bicicleta la oraş, la "servici" - paznic la bancă sau la fabrică. Se spunea că doarme acolo. Dormea şi nu dormea, că venea controlul. Acest regim de viaţă i-a modificat totul: mersul, statura, tipul de hrană, rostul meselor. Oricum, arată mai prost decît generaţia anterioară.
Aşa arată acum şi lumea din Poiana Mărului?

Din fericire, Poiana Mărului n-a fost colectivizată şi asta se vede încă. Dar nici acolo oamenii nu s-au putut feri cu totul de ce-a venit peste ei. În general, acum ţăranii sînt năuciţi. Ce mai aud, ce mai văd la televizor, pe apucate, lucrurile care mai pătrund în sat ca noutate nu-i ajută să-şi găsească un echilibru. Pe atemporalul şi genericul meu deal am găsit o discotecă funcţionînd într-o magazie-coteţ. La capătul lumii - disco! Exact asta.
Cînd e cazul să achiziţionaţi pentru muzeu un costum, un obiect din casa ori din curtea ţăranului, întîmpinaţi greutăţi? Pregetă, se tocmesc, refuză?

Din cîte ştiu nu prea ne lovim de refuzuri, aproape fără excepţie. De obiecte din casă, de unelte vechi - dacă le-au mai rămas - de instrumente muzicale, de blide vechi sau ştergare sătenii se despart mai simplu, nu se împotrivesc. Şi costumele populare le dau destul de uşor pentru muzeu, unii ne oferă spre achiziţie piese remarcabile. Avem atîtea lucruri frumoase, o mulţime de ii splendide, că s-ar putea deschide un muzeu numai cu ele şi cred că ar fi o surpriză extraordinară pentru public. Pe la 1900-1915 aristocraţia românească a început să arate mare interes pentru costumul popular, circulau atunci chiar şi cărţi poştale, ilustrate cu familia regală îmbrăcată naţional , ceea ce, într-un fel, deşi nu promova tocmai costumul de la ţară, ci unul selectat de gustul boieresc, a pus în valoare hainele de sărbătoare din lumea satelor, sugerînd că aşa ceva e frumos şi are calitate. În 1937, Al. Tzigara Samurcaş putea spune, cu dreptate, că "toată ţara e un muzeu". Acum, dacă privim în jur, ne dăm uşor seama ce prăpastie există între vremea de-atunci şi zilele noastre, sub acest raport. Cînd au avut de ales, în general muzeele au colecţionat, însă, numai portul de sărbătoare, singurul care ar avea acoperire în noţiunea de artă populară. Din păcate, nu avem costumul de lucru, pentru care ar trebui o cercetare lungă, anevoioasă şi nu ştiu cît de încununată de succes pînă la urmă, după atîtea transformări pe care le-a suferit satul.

În casa unui tractorist dintr-o comună dobrogeană care-şi făcuse o casă cam înghesuită, stil vagon, dar cu şapte încăperi, am văzut acum vreo 15 ani cîte o tapiserie "Răpirea din Serai", "Lac cu lebădă sub lună" ş.a.m.d., mai în fiecare odaie. Le aduceau vaporenii şi le vindeau cam cu 1.200 lei bucata, preţul unui salariu pe vremea aceea. După cum arăta, casei i-ar fi stat mai bine cu scoarţe ţărăneşti pe pereţi.

Foarte interesant! Şi erau altele în fiecare cameră? Remarcabil, omul. De fapt, ele reprezintă proiecţii ale nostalgiilor lui, au o oarecare clasicitate, modificată bineînţeles: imaginea cu lacul, lebăda, luna, pădurea din fundal sau cele cu personaje mitologice reprezintă un peisaj tip Claude Lorrain sau un tablou gen Poussin, care transmit o stare de seninătate, de visare. Să nu fim prea severi cu ceea ce ne-am obişnuit să numim kitsch şi nici foarte siguri că am avea cîştig de cauză imediat în faţa unui anumit public.

Spuneaţi că sătenii renunţă la obiectele vechi aproape fără excepţie. Există totuşi vreuna?
Da. Oricît le-ai oferi, oricît le-ai explica, spunîndu-le că aceste obiecte vor fi transportate cu grijă, că ajung într-un mare muzeu, că în loc o să le dai ceva cît mai asemănător cu ceea ce le ceri, ţăranii nu renunţă cu nici un preţ la crucile vechi din cimitir. Asta nu!

De la muzeu la realitate şi înapoi

Ce partid credeţi că îl reprezintă astăzi pe ţăran? Cum percepe el, de pildă, mesajul naţionalist?

Eu cred că la ora de faţă nu-l atrage cu adevărat şi nu-l reprezintă nici un partid. Pentru partide ţăranii sînt deocamdată o abstracţiune. Şi, în general, politicianul român este mult mai preocupat de alte mulţimi, ale stadioanelor, de exemplu, ceea ce reprezintă o formă de abrutizare îngrozitoare. În fond, ei nici nu se ocupă cu sportul, se ocupă cu fotbalul (nu pronunţă football.). M-aş opri aici.

Cum să înţelegem ţăranii de azi pornind de la Muzeul Ţăranului? Au mai păstrat ei ceva din satul tradiţional, autentic?
Dacă ne uităm bine, au mai păstrat, în anumite zone, în anumite sate, în cîteva case, au mai păstrat ceva. Dar aici trebuie să avem un fler deosebit. Îmi amintesc că, la un moment dat, prin '70, taică-meu era foarte entuziasmat de descoperirea unei "informatoare" (nu în sens securistic, Doamne fereşte, ci în bunul sens al cercetărilor de etnografie, antropologie, etnografie: aşa li se spune surselor de documentare). Eu eram foarte mirat de entuziasmul tatei, mai ales cînd am aflat că femeia cu care stătuse de vorbă, o persoană excepţională după părerea lui, era secretară de partid la Tohanul Vechi. Tata spunea că, deşi aparent nu mai avea nimic de ţărancă, păstrase totuşi perfect intact universul ţărănesc. Asta era foarte interesant, pentru că în tot ce spunea femeia era prezent acel amestec ciudat de magie şi de religie, păstrase o mentalitate magico-religioasă foarte pregnantă, prin care se dovedea că rămăsese, de fapt, foarte ţărancă. Chestiunea cu partidul era pur şi simplu un fel de abţibild. "Să vezi, zicea tata, în sate, de foarte multe ori, cei mai mari păstrători nu sînt cei care arată, sînt alţii. Dar totdeauna ei există, cum există şi o zonă în care e depozitat ceva". În fiecare sat există omul care a stat toată viaţa şi a meditat mai mult, a gîndit la rostul său şi la rostul lumii lui. El nu e neapărat unul bogat, dar nu este nici unul neapărat sărac, fiindcă această capacitate de a înmagazina este foarte neuniform distribuită în lumea rurală, şi pe lumea aceasta în general.

Există un viitor pentru această lume?

Mai mult decît bănuim, şi se poate reface, are capacitatea de regenerare. Tocmai din cauză că această parte aluvionară depusă deasupra, în vremea comunismului, nu acoperă cu totul şi n-a sufocat complet zona despre care vorbim. Eu cred că există la noi mai multă "ţărănie", în sensul nobil, decît ne închipuim. Sigur, satul acela ţărănesc absolutamente autentic, tip secolul XII, cum se mai putea vedea la noi încă în anii '30, nu mai există. El ar fi evoluat, în orice caz. Dar acum, cînd în Europa a apărut această evidentă recrudescenţă, acest reviriment al individualităţii, al varietăţii şi diferenţei (vezi satele care trăiesc "autarhic" în Sudul Franţei, în zona Nîmes şi în zona Lyon, sau unele zone din Anglia) cred că avem multe şanse de a recîştiga un anumit spirit binefăcător al lumii satului. La noi, în unele aşezări din Maramureş, prin Bucovina sau în ţinutul Neamţului sînt oameni care au ajuns la o anumită prosperitate făcută deja cu conştiinţa unicităţii locurilor, deci fără dorinţa de a se topi în alţii, pe care am avut-o într-un mod exagerat noi, "românii de baltă".

Credeţi că elementele de civilizaţie urbană, care le-au tulburat un timp existenţa, vor constitui acum tocmai un factor de legătură?

Da, aşa cred. Pentru că ţăranca dacă are timp (şi nu se taie curentul electric - n.n.) poate să vadă din satul ei, din casa ei "Melrose Place" la T.V. sau o telenovelă de succes în toată lumea. Din punct de vedere al modei ceea ce se caută şi circulă pe uliţa satului ar putea să circule foarte bine şi la New-York. Din cînd în cînd mai e cîte unul în port popular care nu se ştie de unde vine, dar semnalează că acolo e, totuşi, un sat.

Cu ce gînd aţi început, în '90, Muzeul Ţăranului?

Cîteodată, atunci cînd îl pregăteam, cu un gînd pesimist: "pentru cine naiba mai facem noi muzeul ăsta?". Fiindcă atunci cînd l-am gîndit şi organizat n-am dorit deloc refacerea concretă a lumii ţărăneşti, ca o dioramă. Am încercat să creăm aici un univers de forme, măcar o tentativă de tip metaforic, cum e în cazul "Triumfului", unde prin tot ce se întîmplă în sala de la etaj - fie şi prin mobila respectivă - încercăm să recuperăm ceva din "supa" enormă în care trăiau cîndva obiectele acestea în condiţia lor originară. Poate pentru un tînăr din 2030 sau 2060, dacă muzeul va mai exista atunci, un tînăr care va parcurge sălile şi va vedea ceva complet diferit de lumea sa şi de experienţa lui imediată, întîlnirea cu această atmosferă va fi ca un declic care îi va explica sau îi va revela ceva din interiorul lui. Sper.

pexels pixabay 270637 jpg
Vrei să îți promovezi afacerea în mediul online? Optimizarea SEO este un pas esențial!
Prin urmare, SEO are ca scop îmbunătățirea poziționării naturale a unui site web în SERP (Search Engine Result Page), făcîndu-l mai vizibil în rîndul utilizatorilor de internet.
woman having painful stomach    Copy jpg
Durerile de stomac: cele mai frecvente afecțiuni care provoacă disconfort gastric
Nu neglijați durerile de stomac, pentru că acestea vă pot perturba activitatea de zi cu zi sau pot ascunde afecțiuni grave.
vitamina c jpg
3 ingrediente miraculoase pentru sănătatea și frumusețea pielii. Și nu numai...
Hrănirea și hidratarea corectă a pielii sînt gesturi esențiale pentru ca aceasta să aibă mereu un aspect sănătos și strălucitor.
protectieficat (2) jpg
În ce fel își pun amprenta asupra sănătății tale ospățurile de sărbători și ce te-ar putea ajuta să-ți recapeți starea de bine
În fiecare an, mesele de sărbători duc la o creștere a numărului de cazuri de anumite afecțiuni, riscurile mai mari fiind mai ales pentru persoanele a căror stare de sănătate este deja fragilă.
Key visual Tur public larg 28 ian jpeg
Open Hearts for Ukraine
Primul tur ghidat al monumentelor create de 24 de tineri refugiați din Ucraina în patru muzee din București
bo popescu4 jpg
de fiecare dată vine iarna
pentru că de fiecare dată vine iarna  cînd avem nevoie de emoții
curs de programare (1) jpg
Cel mai bun curs de programare NU e un curs. Obții primul job în 8 luni, garantat!
O ofertă de nerefuzat, pe care nu o vei mai întîlni în cazul niciunui alt curs de programare.
poster Spoken Word Sessions 15 01 png
SWORDS: Ronin Terente și Lena Chilari în dialog cu Cosmin Perța
Seria de evenimente SWORDS - Spoken Word Sessions continuă la început de an cu doi perfomeri din Republica Moldova.
blonde woman blogger is showing how make up use cosmetics jpg
La ce să fii atentă atunci cînd îți alegi produsele pentru machiaj
Produsele cosmetice au rol foarte important, pe lîngă faptul că ele ajută la conturarea trăsăturilor feței, ele ajută și la regenerarea pielii.
hanorace dama(1) jpg
Hanorace cu glugă fără fermoar pentru femei la modă
Se pare că a decide ce hanorace pentru femei ar trebui să fie în garderoba noastră pare ușor.
IMG 8731 1 jpg
Coșurile cadou, darurile care nu se demodează, indiferent de ocazie!
În primul rînd, coșurile cadou aduc nu unul, ci mai multe bucurii laolaltă. Cînd alegi un coș cadou, nu optezi pentru simple obiecte, ci oferi, de fapt, experiențe memorabile!
infinitul intr o trestie png
vizual toni grecu jpg
Serile Enayati Medical City, ediția a III-a: Terapia rîsului, discuție cu Sever Voinescu și Toni Grecu
Serile Enayati Medical City continuă în 7 decembrie 2022, începînd cu ora 19.00 în cadrul Enayati Medical City!
poster Tess Parks 3 12 jpg
Recomandări de week-end
Artista canadiană Tess Parks concertează în premieră la București.
pre ul uniswap cand este cel mai bun moment sa cumperi uni  dilemaveche png
Prețul Uniswap: Cînd este cel mai bun moment să cumperi UNI?
Pur și simplu cumperi monede cînd prețul Uniswap este scăzut și le vinzi cînd prețul este ridicat.
dylan gillis KdeqA3aTnBY unsplash jpg
Scurt ghid despre cultura și structura organizațională
Construirea unei culturi și structuri organizaționale sănătoase și pozitive nu este o sarcină ușoara, dar orice organizație o poate realiza.
floraria online bloomeria livrare flori jpg
Ești o persoană creativă și pasionată de beauty Vezi ce job ți se potrivește! jpg
Proiectul Open Museums Open Hearts jpg
„Rădăcini și visuri” ale tinerilor din Ucraina
De joi, 27 octombrie, pînă la finalul lunii noiembrie, 40 de tineri din Ucraina cu vîrstă cuprinsă între 15-18 ani sînt invitați să participe la etapa a doua a proiectului Open Museums Open Hearts.
Red Bull Dance Your Style 2022 (1) jpg
16 dintre cei mai buni dansatori români se duelează pentru un loc în Finala Mondială din Africa de Sud
O demonstrație în forță, de o energie molipsitoare, Red Bull Dance Your Style este o competiție internațională de all-styles street-dance, cu evenimente în peste 30 de țări.
Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o Casa   Bucuresti 15 octombrie 2022 (17) jpg
Soluții pentru problemele de patrimoniu, indentificate în Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
La finalul săptămînii trecute, la București, timp de mai bine de șase ore, în patru sesiuni de masterclass, arhitecți, specialiști și profesioniști implicați în restaurarea și valorificarea caselor istorice au luat parte la Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”.
pexels ylanite koppens 744969 jpg
Sugestii de cadouri care pot fi oferite angajaților
Ești om de afaceri, ceea ce înseamnă că ești conștient că fără dedicarea, experiența și profesionalismul salariaților tăi, firma ar fi avut destul de mult de suferit.
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Valorizarea clădirilor istorice, în centrul primului Masterclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
Cine ascultă o casă?”, proiectul care își propune să ofere exemple de bune practici de la cei care „au ascultat o clădire” în beneficiul comunității și al protejării clădirilor istorice, invită experții, autoritățile și pe toți cei interesați de patrimoniu pentru o zi de Masterclass, în București.
 SF 6065 JPG
Karpatia Horse Show 2022: șapte premii pentru România, 15 mii de spectatori și o atmosferă chic!
Un weekend de excepție si un „salt” important pentru Karpatia Horse Show, cu ocazia celei de-a VII-a ediții desfășurate pe Domeniul Cantacuzino din Florești (Prahova).

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești