Campionul mondial, ca jucător și ca om (II)
În partea a doua a rememorărilor succinte ale marelui maestru Florin Gheorghiu despre campionii mondiali cu care a jucat de-a lungul carierei sale sînt menționați Spasski, Fischer, Karpov, Kasparov și Kramnik. În prima parte, campionii mondiali au fost Botvinnik, Smîslov, Tal și Petrosian. Rememorările sînt făcute cu ocazia meciului pentru titlul mondial la șah, aflat în plină desfășurare la Londra, între campionul mondial en-titre Magnus Carlsen (Norvegia) și șalangerul său, americanul Fabiano Caruana.
Spasski, cel mai bun produs al școlii sovietice de șah pînă la Karpov și Kasparov. „Spasski a fost un jucător foarte periculos din punct de vedere tactic. Dovada agresivității lui e și în deschiderile ascuțite pe care le-a preferat, cum ar fi Gambitul Regelui. Pe undeva, Spasski era asemănător lui Tal, cu diferența că a jucat combinații mai corecte decît campionul leton. Îmi amintesc că jucam cu el o Siciliană la Manila, la Interzonal, cînd m-am trezit că îmi sacrifică un turn pe g7. Nu a obținut nimic decisiv, ba chiar la joc liniștit poate ar fi avut mai multe șanse. L-am întrebat după partidă ce l-a apucat. „Nu m-am putut abține”, mi-a răspuns, „ai văzut ce partidă frumoasă a ieșit!” Este un om căruia i-a plăcut să trăiască, poate de aceea a avut de pierdut din punct de vedere sportiv, dar a avut suficiente succese.”
Fischer, geniul șahului. „Este considerat cel mai bun șahist al vremii sale, dar eu cred că a fost cel mai bun jucător din istorie. Singurul dintre toți campionii mondiali cu care am jucat cu care am avut senzația că vrea să mă „omoare” din punct de vedere șahist. Îl caracteriza o dorință neobosită de victorie. De exemplu, a jucat cu Uhlmann dintr-o poziție inferioară, dar nu a acceptat propunerea de remiză a adversarului. Sau la Buenos Aires în 1970, unde cîștigase deja turneul iar la ultima rundă oficialitățile orașului și ale federației se adunaseră să îl laude pentru victorie. Dar Fischer nu a acceptat propunerea de remiză a lui Smîslov și a jucat cinci ore contra rusului, pînă la ultimul pion, deși era deja pe locul întîi, în vreme ce toți îl așteptau cu bucatele și șampania pregătite. L-au aplaudat toți cei 3.000 de spectatori. Cred că a premeditat handicapul de două partide pe care i l-a oferit lui Spasski la Reykjawik. Și spun asta pentru că l-a provocat în 1962, într-o conferință de presă comună, pe însuși campionul mondial al vremii, Mihail Botvinnik, căruia i-a oferit două puncte handicap dintr-un meci de zece partide. Felul în care a fost deposedat de titlu a fost incorect. Știu de la șeful Federației americane de șah de atunci, Ed Edmondson, că rușii au vrut să schimbe regula potrivit căreia la meci egal titlul de campion mondial era păstrat de deținător. Fischer nu a acceptat, dar Federația internațională le-a făcut pe plac sovieticilor și i-a dat titlul la masa verde lui Karpov. Tot Edmondson spunea că Fischer le-a spus apoi să joace un meci pentru titlu cu Karpov, după regulile rusești, dar că Federația internațională i-a transmis să joace mai întîi în meciurile candidaților și să se califice. Fischer s-a simțit jignit, s-a retras din șah și noi am rămas fără el. A făcut enorm de multe lucruri pentru lumea șahistă. Condițiile mai bune în care șahiștii de azi joacă și își construiesc carierele sportive i se datorează lui Fischer și propunerilor lui care pe atunci păreau excentrice.”
Karpov a dus jocul pozițional pînă aproape de perfecțiune. Cel care a profitat de retragerea lui Fischer a fost Karpov. A demonstrat că în absența lui Fischer și pînă la apariția lui Kasparov, a fost cel mai bun șahist al timpului. Partidele sale sînt bijuterii poziționale de acumulare și convertire a micilor avantaje făcute cu migală, pas cu pas. A fost considerat omul sistemului, după cum Kasparov a fost considerat drept șahistul care s-a opus sistemului. Dar nu pot să îmi explic cum a reușit să nu recîștige titlul mondial de la Kasparov, cînd a fost atît de aproape de acest lucru. De altfel, cei doi au jucat aproximativ 100 de partide pentru titlul mondial, iar Kasparov are în plus o singură victorie.”
Kasparov, un stil strălucitor. „Urmașul lui Tal. A făcut combinații fantastice. Stilul său combinativ i-a atras simpatia tinerilor. Este mai impulsiv, mai nervos, e vulcanic în joc și prin prezență, dar nu depășește limita politeții. Ca și opozant politic, a organizat multe manifestații împotriva conducerii de la Moscova, iar la ora actuală trăiește la New York.
Kramnik, campion surpriză. „Nu îmi explic ușurința cu care Kramnik s-a impus în fața lui Kasparov în meciul pentru titlul mondial. Atunci, Kasparov nu a reușit să cîștige în meci nici o partidă. E un jucător pozițional, unul dintre cei mai buni din toate timpurile, care și acum încearcă să recîștige titlul. Nu cred că are însă prima șansă în fața unor șahiști mai tineri, cum sînt cei ce joacă acum cu titlul pe masă, Carlsen sau Caruana.”
Diagrama săptămînii
Soluția diagramei 134 va fi publicată în articolul următor. Soluția diagramei 133 de data trecută: 1. Txd5+! Txd5 2. Txd5+ Dxd5 3. e7+ Txe7 4. Dxd5+ și cîștigă.
Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.
Foto: Marele maestru Florin Gheorghiu pregătindu-se să arate o partidă de șah jucată împotriva unui campion mondial, București, septembrie 2017.
