Apărut în Dilema veche, nr. 358, 23 - 29 decembrie 2010

Învăţămîntul românesc are multe bube. S-a procopsit cu aşa de multe, încît dacă vrei să le oblojeşti, să le găseşti cauza, să le cureţi, să le vindeci, nu ştii prea bine de unde să începi: bani puţini, dezertări masive, instituţii aflate în ruină, copii prea sărăci ca să meargă la şcoală, rezultate slabe ale elevilor la concursuri internaţionale sau la admiterea la facultate etc. 

Şi totuşi, de undeva trebuie început. Primul pas înţelept ar fi acela de a pune diagnosticul corect. Apoi, de a găsi fonduri rezonabile şi oameni competenţi care să se implice în schimbare. Şi, nu în ultimul rînd, al treilea pas, acela de a trece la treabă. De a experimenta. De a găsi soluţii pentru îmbunătăţirea procesului de învăţare, cu resursele existente. Cam acesta ar fi, în linii mari, şi scopul pe care şi l-a propus proiectul „Competenţe în comunicare – performanţă în educaţie“, finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Universitatea Naţională de Arta Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti împreună cu partenerii săi (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi Centrul Naţional de Formare a Personalului din Învăţămîntul Preuniversitar din Bucureşti), pe parcursul a trei ani, 2010-2013, vor elabora o diagnoză a relaţiei profesor-elev, pentru a construi viitorul program de formare pluridisciplinar de care vor beneficia 2000 de profesori din jurul a trei centre mari de învăţămînt: Bucureşti, Cluj, Iaşi. Programul va folosi tehnologii virtuale iCube, cu ajutorul cărora se vor simula situaţii de comunicare disfuncţională, bazate pe cazuistică. Vor fi elaborate şase module din perspectivă multidisciplinară – psihologie, teatru, film, comunicare şi relaţii publice, tehnologia informaţiei şi comunicării, ştiinţele educaţiei.

După cum spuneam, derularea acestui proiect începe cu realizarea unui studiu diagnostic care priveşte barierele comunicării dintre profesor şi elev. Rezultatele acestui studiu vor fi utilizate pentru definirea programului de formare profesională continuă, program care va avea ca obiectiv stimularea şi dezvoltarea capacităţii profesorilor de ascultare activă, de utilizare a registrelor formale şi informale în comunicare, de oferire corectă a feedback-ului şi de utilizare a tehnicilor de  management al emoţiilor în procesul de comunicare. De asemenea, pe baza concluziilor studiului de diagnoză, se vor face recomandări în vederea modificării curriculelor de formare iniţială furnizate de universităţi.  Obiectivele proiectului sînt curajoase. Şi esenţiale în bunul mers al unui învăţămînt performant: îmbunătăţirea comunicării. „Intenţionăm să redefinim paradigma comunicării din învăţămîntul românesc pentru o educaţie bazată pe valori umaniste şi conformă standardelor europene. Lecţia primă şi ultimă, dincolo de materia de studiu, este chiar comportamentul profesorului, modelul pe care acesta îl propune“ – afirmă Adrian Titieni, actor, profesor la UNATC „I.L. Caragiale“ şi coordonatorul proiectului „Competenţe în comunicare – performanţă în educaţie“.

Zilnic ne confruntăm cu efectele dezastruoase ale unei comunicări retardate: în presă, la televiziuni, în conferinţe, în şcoli, nu ştim să ascultăm, să întrebăm, să atingem punctele esenţiale ale unui subiect, să explicăm, să dialogăm, să convingem, să argumentăm. Ne-ar prinde bine nişte modele. Şi tehnici. Şi metode. Care, în altă parte, verificate, au dat rezultate.